INSEMNĂRI DE LECTURĂ

Crucea de jertfă, crucea poeziei
(Nicolae Mărunţelu, "Te slăvesc in poezie")

"Ortodoxia este firea omului", ne amintea teologul Rafail Noica. Firea ascultă îndemnul christic "Îndrăzniţi!" (pag.86). Imperativul se referă, după părerea noastră, la credinţă, smerenie, iubire, iertare, învăţătură temeinică, jertfă de sine, nădejde întemeiată pe muncă. Literatorii ultimelor decenii sunt însufletiti de această chemare şi, îndiferent de formaţia lor profesională etc., transferă cutumelor lirice oferta talentului real sau virtual. Citim pretutindeni, chiar şi în publicaţiile menite a susţine pilduitor creaţii de certă valoare spirituală, exersări laxe care se vor pelerinaje în "Epifania": Fiindcă nu i-au citit cu grijă pe Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Adrian Maniu, Bartolomeu Valeriu Anania, loan Alexandru, Petru Ursachi, Teodosia Laţcu, Daniel Turcea (să ne gândim la "cei care nu mai sunt"), unii dintre catehumenii în ale poeziei, căutând "paşaport spre sfinţenie", confundă canossa spre Absolut cu o drumeţie - marca "Travel" către deşertul postmodern.
lată un exemplu recent de pretinsă poezie religioasă:
"...un far pe dâmbul de nisip/ mai lumina coridoarele cârtiţei?// Dar noi, care am luat foc/ sub vălul adn-ului
ce nu ne-ar fi dat/ paşaport spre sfinţenie?..."
Credem că lângă Crucea de Jertfă a Domnului se află şi crucea de cuvinte a poeziei adevărate. Ca şi în alte "spaţii", compromisurile actuale, oricât de "ecumenice", pot tulbura cerul dreptei credinţe a neamului nostru.
Onorat de editurile Axis Libri şi InfoRapArt, domnul Nicolae Mărunţelu este autorul volumelor: "Alerg după o stea" (2010), "Printre stele călător" (2012), "Visuri neimplinite", roman, (2015), şi "Te slăvesc in poezie" (2016), ultima carte a apărut în editura prestigioasei Biblioteci "V.A: Urechia", sub redacţia d.lui prof.dr. Dandeş Mitruică. Titlul are un referent psalmic; distinsul condeier cheamă pe nume simboluri unice ale sfinţeniei, aflate în sinaxar. Apelează însă şi la viaţa privată, la media (Dodo şi Despina, Niculaeş, inspectorul silvic, Antigona, Constantin Brâncuşi.(Într-un tom anterior (de 698 pagini), "frumos ca o sfântă stea" răsărea dl. Costel Busuioc, "un Pavarotti al munţilor Carpaţi"). Ar fi fost bine ca solistul să se menţină la aceste standarde de vreme ce a pătruns şi în cărţile de versuri.
În "Divina Commedia", Infernul era populat cu lacomi, desfrânaţi, risipitori, eretici, violenţi, seducători, ipocriţi, hoţi, falsificatori, trădători (de patru categorii). Dl. Nicolae Mărunţelu este un creator de atmosferă: comunitatea de nelegiuiţi contemporani se află în antiteză cu virtuţile cardinale. În "tam furată" s-au reunit: "mafia de vârf", "criminalii mişei", "oamenii răi", "corupţii", "duşmanii", "păcătoşii", "Papură Vodă", "şarlatanii", "bogaţii", "durerea"; "moartea", cutare "primar" şi, pe bună dreptate, "criticii" aroganţi. Rezultă că "garda" creatorilor de literatură rămâne în veghe neostenită. Suntem convinşi că în fructuoasele dezbateri, dirijate cu tact, ale Cenaclului "Axis Libri", domnul Mărunţelu ar capta atenţia publicului atât de generos şi de sincer.
Cărţile d.lui Nicolae Mărunţelu ilustrează o frumoasă propoziţie: "Trăiesc prin poezie ca intr-o a doua casă a sufletului meu". Credem, de aceea, că vrednice de luare aminte sunt mai ales acele imagini pe care tatăl-poet le aşterne în faţa copiilor ca pe nişte trepte de Lumină: "Doamne, ne-ai dat cântecul Învierii", "Tu eşti Viaţă şi Floare", "lartă-mă, Stăpâne!", "Sunt pe pământ călător...", "0, Doamne, numai Tu ne poţi ierta". Aşa este. Crucea poeziei nu e uşoară.