TINERI POETI

MANUELA CAMELIA SAVA
PEISAJE MARINE

II.
Un pescăruş pribeag ară
seară de seară
în gândurile mele.
tarlale de sacâz şi de ceară se tipăresc sub paşii
lui amprentaţi pe nisip
îl chem în şoaptă
aripile lui sunt ochii meduzei plutitoare
simt cum o pisică de mare îşi înfige ghearele în
pielea mea sticloasă mov aurie
valurile ascund dansul înecaţilor
la mal sunt un om cu o pisică de mare sub piele
dincolo se naşte doar visul...
tu rămâi departe ca o planetă îngheţată în spaţiul
prozaic

IV.
i-am urat scoicii: naştere uşoară
şi scoica a născut monştri marini minusculi
care au înghiţit plaja
oasele lor ochii lor se lipeau de sângele meu
tentacole sidefii îmi străpungeau retina
pe nisip supravieţuiseră
doar urmele paşilor mei căutându-te
toţi au plecat
la apus plaja era acaparată de scoici minuscule
care năşteau neîncetat albastrul

V.
îmi lipeam fruntea de pietre
muzica lor mă acoperea ca un pled uscat
pielea rugoasă mă sufoca
din toate părţile mă inunda tăcerea
purtam acest costum uzat al metaforei
şi lumina îmi apărea plastifiată albicioasă rece
numai pietrele te păstrau înăuntru
ca să mă poţi iubi

VII.
Singurii mei prieteni erau pescăruşii
care veneau la apus spăşiţi
cerşind firimituri de vise
Marea se făcuse ghem în timpanul muzicii...
firul nevăzut al infinitului se desfăşura printre pietre
cu o viteză uimitoare
încercam să descifrez declaraţiile de dragoste ale valurilor
vuietul lor semăna cu vocea ta
după ce treceam înfrigurată spre alt castel
îngropat în nisip
plaja rămânea moartă ca o piele ce se descuameză
împroşcând norii cu scame şi aripi

Vis. Un înger
Te-am visat. Erai din nou înger.
Cu faţa tumefiată m-ai îmbrăţişat ţipând
Aripile tale mi-acopereau ceaşca de cafea disde-
dimineaţă
Îţi dădeam părul de pe frunte tremuram şi tu râdeai.
Erai acelaşi înger.
Când te-ai întors cu spatele pregătit să zbori
Părul îţi ardea, ochii străvezii erau închişi.
Erai gol. Plângeai şi nu ştiam de ce. Eram
speriată.
Amândoi eram ca nişte fugari.
Nu plânge, Îngerule, ţi-am spus
cu voce stinsă...
Fii îngerul meu păzitor!
Totul va trece!
Ne vom întâlni în alt vis...
a răsunat atunci speranţa... în surdină părea o
muzică de chitară...
Am tăiat cerul în două felii albastre pe care le-am
aşezat în părul tău de catifea
În zaţul cafelei îmi citeai destinul:
Da, ne vom revedea în celălalt vis
unde voi veni din nou ca înger păzitor!