POEŢI UMORIŞTI

Vasile Mandric
(Brăila)

Proprietarul de ceruri
Lui Gheorghe Lupaşcu, la 75 de ani

Am prins iubire cerului de toartă,
De când plecat-ai tu, acolo sus,
În lungi fâşii de doruri eu te-am pus,
Ce-ntr-un balans de vise dulci mă poartă.
Ori unde-ai fi, tot nicăieri se cheamă,
Am să te cat în amintiri pierdute,
De ai puterea, acum să vii şi ia-mă.
Să hoinărim în veci prin stele mute.
Doar amintirile mai ştiu ce-a fost,
mi-alungă visu-n noapte fără somn
şi-aici acum-i totul, totul, fără rost.
Mă bucur dar că nu-i ceva mai sfânt,
Şi eu cu-adevărat acum-s domn,
Că sunt stăpân pe cer şi pe pământ.

Sonet (Spovedanie)
Prietenului Aurel Furtună

Am vrut să scriu, caiete pline,
Cu versuri dulci, cu gânduri fine,
Ca să m-ajute, n-avea cine,
N-aveam cuvintele la mine!
Şi-am fost forţat, precum un câine,
Să scriu lozinci de noi străine,
Ca să-mi câştig o neagră pâine,
N-aveam cuvintele la mine!
Mă îndemnam să-mi fie bine,
S-aleg şi eu dintre destine,
N-aveam cuvintele la mine!
Acum regret, tristeţea vine,
Şi ştiu mai bine ca oricine,
Când am cuvintele la mine!