INVITATUL PORTO-FRANCO

BOGDAN ULMU

Ca-n filme...
Iubito, neiubita mea iubită,
de la o vreme,
cînd întind mîna-n pat, peste locul în care
dormi,
dau de aer (ca-n filmele proaste).
Te găsesc apoi în cadă, în apa deja rece
(ca-n filmele bune).
O să-ţi fac un acvariu mare,
în care-o să te arunc, seral
(ca-n filmele crazy).
O să-ţi mai torn şi un strop de absint, în apă
Şi-o să-ţi populez acvariul cu mătasea
broaştei
şi pietre linse de ape
(ca-n documentare).
Cu ierburile marine împodobeşte-ţi mîinile,
şoldurile şi gîtul
(ca-n filmele erotice).
Dacă pe fundul acvariului dai de-o inimă din
calcar,
tandru şlefuită,
nu-ţi face griji:
nu-i obligatoriu să fie a mea,
sirenă treimiistă!...
Calc-o-n picioare,
că numai depresii mi-a adus,
imperfecta naibii!
(inima aceea a căzut şi la montaj,
în toate filmele premiate în Deltă!)...
Desculţă...
Cînd ai intrat în viaţa mea
te-am rugat să te descalţi.
Fiind bine-crescută
ai dat jos pantofii cu toc
şi-ai început să păşeşti
uşor, precum Împărătiţa
lui Machidon...
Ce prostie am făcut:
acum, caut disperat
urmele paşilor tăi
şi nu le mai găsesc!
Spune-mi, (pie)toană a aerului,
ai flanat, într-adevăr,
prin sufletul meu,
ori doar am pus binele-nainte?!...

Exerciţii de inutilitate
Iubito, de o viaţă,
mă străduiesc să te uit.
Exersez zilnic, tenace
şi, aproape progresez:
am uitat deja, cam 1% din tine
(nu mai ştiu cum aveai arcuită o sprînceană).
Dar sigur, încă într-o viaţă,
mai tihnită,
voi reuşi să ajung
măcar pe la 2,5 % !
Pare puţin, ştiu,
dar e ca şi cum te-aş uita de două ori!
Rămîi prin preajmă:
să nu uit
că am pe cine uita!...

Fugi de poncife, tu!
După ce ţi-am vorbit în pat,
precum în Ultima noapte...camiliană,
despre pericolul frazelor banalizate,
ce te-ai găsit să mă-ntrebi?
„Spune-mi, sunt frumoasă?”
Of! Am vrut să mor, axfisiat cu perna.
Mi-ai luat-o de pe faţă
şi ai continuat:„Zii!”
Nervos, am răspuns „NU!”
„Tu nu poţi fi doar frumoasă!
Frumoase-s iubitele interlopilor
şi ale maneliştilor...
Tu eşti indescriptibilă,
comoara apusului meu!
Să constat că eşti frumoasă
e ca şi cum aş zice că Shakespeare are
talent!
Epitetele au murit
în ziua majoratului tău,
Salomee contemporană!”...
În timp ce-mi beam ceaiul cu rom
şi citeam o pagină din Sapho, în bucătărie,
aud vocea ta din dormitor:
„mai spune-mi, Salomeea era frumoasă?”...

Iresponsabile!...
Te-am implorat să nu pleci.
Cu cerul şi pămîntul, te-am implorat!
Te-am prevenit, Mata Hari a Moldovei,
că o să mor. Nu te-am şantajat,
nu te-am ...telenovelizat,
doar am presupus, resemnat.
Mi-ai răspuns, semidoctă făptură,
fără să ştii, ca-n Caragiale:
„Bine-ar fi să poată muri omul dintr-atîta!”
Înmormîntarea mea e poimîine.
Ar fi frumos să vii!
A, la rochia neagră,
pune multe dantele mov:
măcar să deducă lumea ce pramatie eşti!...