Tineri poeţi premiaţi

DANA ZETU

DE TOAMNĂ
În suflet se face gri
Tot curcubeul toamnei se destramă
Într-un suflu de undă rece
Şi mi-e frig şi mă învelesc
translucidul soare aproape mort:
O frază dură mă loveşte
se termină noiembrie...

PLUTA
Îmi e frig la picioare
şi le acopăr cu o piatră de moară
Sângele deja rece îmi încălzeşte
braţele?
Braţele, ele îmi opresc respiraţia
Mă scufund în râu
ca un invalid al pietrei;
las lipitorile să-mi sugă inima...
Coastele se îneacă în mâl
precum un vitraliu spart în timp.
Tot ce mi-a mai rămas
e mierea tăcerii!

DINCOLO DE TOAMNĂ
Dincolo de toamnă există un destin
ca un dans nocturn care-şi schimbă
culoarea
Îmi descompune sufletul în mii
de frunze, le suflă, le mărunţeşte
până nu mai rămâne nimic
şi asta doar ca să o pot
lua de la capăt într-un alt timp.

CU ARIPI FRÂNTE
Pasărea care zboară cu aripi frânte
Peste uliţa cu praf de stele
Pe unde mă dor amintiri
şi care cu fân proaspăt
Priveşte pasărea şi învaţă să zbori
peste panta cu pietre fierbinţi;
Citeşte în gând: aici este satul
de aici eşti tu care te vei întoarce
când pasărea va fi orbită de moarte!