Pagini de istorie literarã

Andrei Moldovan, „Un Rebreanu hăituit”
Opera Omnia, TipoMoldova, Iaşi

Strălucit absolvent al Literelor clujene, spirit analitic, exuberant şi prob, Domnul Andrei Moldovan se înscrie printre comentatorii de elită ai vieţii şi ai operei lui Liviu Rebreanu. Exegeza sa reprezintă nu numai o continuare firească a efortului de valorificare modernă a structurilor epicii (alături de Niculae Gheran şi împreună cu Mircea Muthu, lon Simuţ, Dan Mănucă, Adrian Dinu Rachieru, Constantin Cubleşan), ci o sensibilă pledoarie pentru totalitate. Carlea sa, apărută în condiţii grafice excepţionale în capitala Moldovei, urmăreşte coordonatele construcţiei literare, pilduitoare prin realism şi sensibilitate, proiectându-le pe suprafaţa aspră, de peşteră platoniciană, a tensionatei existenţe a scriitorului. De aici – titlul incitant al remarcabilei sinteze propuse de dl. Andrei Moldovan. Drumuri de încercări şi de zbucium sunt trecerile prin lume ale scriitorilor. Cartea aceasta ar putea fi intitulată „Patimile după Liviu Rebreanu” – de la „căutarea identităţii” – la „hăituirea precum o pasăre Phoenix”, trecând – netulburat de glorie – prin „vămile istoriei şi criticii literare”.
Stilul înalt al d.lui Andrei Moldovan, rezultat al inteIIgenţei, erudiţiei de elev şi dascăl de „Şcoală Ardeleană”, al unei reflexivităţi native, stil nelipsit de umorul fin, captivant (s-ar putea cita toate referirile la „dialogurile” scriitorului cu dinamica „regăţeană” Ştefania Rădulescu), sensibil la stridenţele destinului, a surprins, credem, gama gravă a creaţiei unuia dintre cei mai importanţi prozatori români. Autorul acestei noi exegeze nu ţine să interpreteze, de pe fotoliul de maestru de concert, partiturile rebreniene; e, mai ales, preocupat să ilumineze adâncul conştiinţei autorului „Pădurii spânzuraţilor”, scriindu-i „carte” de acasă, din preajma obârşiilor năsăudene, şi confirmându-i astfel deşerlăciunile şi angoasele prefigurate în ultimele romane.
lmpresionantă este manifes¬tarea sentimentului de preţuire şi de recunoştinţă al d.lui Andrei Moldovan pentru dl. Niculae Gheran, arhitectul ediţiei critice – în 23 de tonuri – a operei lui Liviu Rebreanu. Într-o vreme în care pare tot mai stranie pledoaria pentru o valoare autentică, d-sa subIiniază: „Cartea lui N. Gheran este de o probitate ştiinţifică impresionantă prin documentare, prin cantitatea de informaţie şi decantarea ei. nu se poate să nu observi cum se descurajează aici (în „Amiaza unei vieţi”) pseudoistoria literară...” Edificiul critic al d.lui Andrei Moldovan se înconjoară uneori de o meditaţie postromantică: „O lectură atentă a lui „Ion” relevă un lucru interesant la nivel lexical: accentele epice de vârf sunt susţinute printr-un limbaj cu evidente valori poetice (s.n.). „Rebreanu dobândeşte astfel ceea ce numai poezia poate oferi (constituind) în acelaşi timp şi deosebirea esenţială faţă de proză, cel puţin într-o concepţie clasică): capacitatea de a crea o nouă realitate.”
În spaţiul unui „prolog educativ” ce ni se oferea înainte de proiecţia vreunui film „actual” şi gratuit, la Casa de cultură a studenţilor din Cluj, a apărut într-o seară un domn mărunţel, foarte elegant (eleganţa din „interbelic”). Cum asistenţa era mai ales preocupată de filmul promis, omul a receptat din plin rumoarea... neacademică. Mă aflam în primele rânduri de scaune şi am auzit clar: „Vă înţeleg, mă vedeţi aşa neînsemnat... Că să fac dacă numai atâta aluat a rămas de la mama? Eu sunt Tiberiu, ultimul dintre cei din familia domnişorului Liviu Rebreanu”. Am amuţit împreună cu sutele de spectatori. Ne-a vorbit cu obidă, poate şi cu patimă, despre „furcile” necruţătoare ale vremurilor, despre slăbiciuni şi ispitiri (Dl. Andrei Moldovan avea să intre în acea sală a studenţilor ceva mai târziu). D-sa a cercetat întreaga operă, corespondenţa, a rămas nopţi fără sfârşit în lumea lui Liviu Rebreanu. A scris pe lângă alte valoroase lucrări, o carte frumoasă, elevată şi dreaptă. Între valoarea operei studiate şi onestitatea demersului d.lui Andrei Moldovan există o comuniune exemplară.

Prof.univ.dr. Virgil Nistru Ţigănuş