Tineri poeţi premiaţi

DIANA BELDEANU

hai să facem să dregem
e o inimă. să-i spunem durere comună o înfaşurăm
după trupurile noastre o înnebunim vor fi 270 de
bătăi pe minut
împreună mamă
împreună
tată azi nu vreau nimic treci în cameră
n-ai sunat-o pe bunică-ta iar n-ai luat pâine

of tata mă trimiţi iar în braţele lui
durerea asta suferă de psihoză
ne-a molipsit ne ustură oasele ne umple palmele
de pământ &
ne mângâie unul altuia ochii

mama doarme & noi dansăm valsul mut jurul
patului
să nu vadă singurul joc tată-fiică să nu plângă
şi ea
inima aia ne ia în braţe dă foc ard toate crengile
din torace
pe tavan se coc planete mici/ pereţii ăştia vibrează
albumul vostru
cu pink floyd
mama tata hai să ne asamblăm
încă o dată

bear spring
e uşor & e o consolare. iarna îşi face seppuku
plasturi impermeabili se agaţă de vârful copacilor
ceaţa se izbeşte
se unduie odată cu camera foto

primăvara e mult mai umană
e altceva
decât ţigle negre & sfori de zăpadă gheaţa lucioasă
care ţi-e mamă ţi-e tată e altceva când blocul din
faţă se îneacă în luminiţe
în lavă de chakre sfarmate

parcă sunt visele tale lucide din cărţile de psiho/
le place să-şi fabrice
fericirea pe foi
de tutun pe regrete târzii

dar
n-o să-ţi răsară câmpiile elizee în faţa şcolii
cu prima floare
n-o să dispară trepidaţiile din nopţile cu stele
de duzină va curge prin tine o lună amară
obsedantă
la fel ca nepreţuita cerneală a primului tău tatuaj

până când o voce va aşeza
ţiglele lui martie pe culori ştiute & va îngropa
ursuleţul tău psihopat

machines
aceşti muguri îngheţaţi acest calm al frigului
sfidează
geometria ta aproape perfectă. te ridici 2-3 metri
vezi cu o aruncătură de privire mai departe de
taică-tu
de clădirile unsuroase de sinuciderile din cerul gurii

cuverturile te bandajează au farmecul lor/ când te
pătrund
sunt două gheişe cu feţe topite
între două uşi
mereu prea înalte prea mici prea din lemn de
mahon

aprinzi un foc acest foc negru sublimat din pixelii
fiinţei de ieri nu de azi te pui pe
automatic mode &
mănânci pofticios membre capete aripi. e o plăcere
vinovată

de când
mă zbat de când chem ploile
de sub tălpi de sub aceste tălpi cusute
cu aţă de dinţi. mă aliniez după orion
ca după un bloc neluminat
în zeci de ani rotiţele aceste pieritoare rotiţe vor
umbla
îngheţate & drăceşte
în tandem