ANIVERSĂRI

PAUL GOMA - 80
“Buricul pământului”


Locul şi data naşterii: sat Mana, jud:Orhei, Basarabia, 2 oct. 1935.
Pentru cine a citit evocările satului natal în cărţile lui Paul Goma, MANA reprezintă un topostat la fel de fabulos ca Siliştea Gumeşti din Moromeţii lui Marin Preda. ”Galeria casei părinteşti din Mana - scrie Paul Goma în ”Din Colidor” - este buricul pământului. Totul îmi pleacă de-acolo şi de atunci, toate se întorc, după definitive dusuri, după ocoluri largi şi perfect rotunde - atunci şi acolo”

La împlinirea vârstei de 80 de ani - La Mulţi Ani, Paul Goma! - ne permitem, cu încuviinţarea d-nei Mariana SlPOŞ, să transcriem câteva fragmente dintr-un amplu interviu inclus în Cartea Domniei Sale intitulată ”Destinul unui disident: Paul Goma”, carte apărută anul trecut la Editura Eikon, editori, Valentin Ajder şi Vasile George Dâncu. lată întrebările (din cele peste două sute), şi răspunsurile:

MARlANA SlPOŞ: Mă pun în locul românilor mei neinformaţi şi vă întreb: Paul Goma a aterizat în decembrie 1977 la Paris... Ce a făcut el atâta amar de timp? PAUL GOMA: A, acum vorbiţi despre mine?
M.S.: Da, acum vorbesc de Paul Goma... Deci pentru cei neinformaţi, întreb: ce a făcut Paul Goma în decembrie ’77 până în decembrie ’89 şi pe urmă vedem ce a făcut şi după...
P.G.: Păi, ce să fac? Acum să mă laud?...
M.S.: Lăudaţi-vă!...
***
MARlANĂ SlPOŞ: Aşadar, aţi venit la Paris, aţi informat despre greva minerilor... Ce-aţi mai făcut pentru români? PAUL GOMA: Nu am făcut pentru români. Să nu se înţeleagă că...
M.S.: Dar nici să se înţeleagă că aţi făcut numai pentru Paul Goma, să se spună acum: a, s-a dus acolo şi şi-a publicat cărţile în franceză, în germană, în engleză, suedeză...
P.G.: Bine. Am făcut ce era normal să fac. Eram într- un grup de oameni normali, Monica Lovinescu, Virgil lerunca, Mihnea Berindei, Alain Paruit; la început era şi Ţepeneag, după aia a obosit, a abandonat. La început de tot, în absenţa mea, fusese şi Virgil Tănase care apoi, mă rog, ne-a părăsit. Şi eu am continuat ( ... )
( ... ) M.S.: Spuneţi-mi, scriitorii care în România nu v- au căutat, nu v-au apărat, pe urmă, când veneau la Paris, se întâmpla să vă caute?
P.G.: Au fost mai multe perioade. Până în ’80 şi ’82, veneau chiar scriitori pe care nu-i cunoşteam în România sau de care nu fusesem apropiat.
M.S.: Vă întreb cum de sunteţi atât de informat despre ceea ce se întâmplă în România, ce ziare primiţi, ce reviste?
P.G.: N-am infor¬matori în România, primesc extrem de puţine publicaţii dar cred că ştiu să citesc, să ascult, pentru că mă interesează (...)
M.S.: V-a invitat Asociaţia Scriitorilor din laşi. Şi n-aţi venit.
P.G.: Am mulţumit pentru invitaţie, pentru prietenie, pentru dragostea, pentru disponibilitatea celor de la laşi şi am promis că, îndată ce voi putea, voi veni ( ... )
M.S.: Aţi merge în România într-o călătorie ca Soljeniţân prin Rusia?
P.G.: Nu, eu aş merge doar la Cluj, la Tg. Mureş, poate la Oradea, la laşi şi la Bucureşti. Hai şi la Focşani, la Luca Piţu ( ... )
***
MARlA SlPOŞ: Când are un moment de bucurie Paul Goma, aici, la Paris?
PAUL GOMA: De pildă, acesta-i un moment de bucurie... Pentru că am prilejul să sonorizez. Să spun tare. Pentru că, de obicei, tot scriu... Şi atunci mă repet.
M.S.: Există vreun punct luminos acum în existenţa dumneavoastră?
P.G.: Scrisul. Dar de ce îmi puneţi aceste întrebări? Ziceţi că vreţi să publicaţi acest interviu în România Liberă? Eu nici nu ştiu cine sunt cititorii României Libere şi dacă îi interesează pe ei momentele mele de bucurie sau de tristeţe.
M.S.: Să zicem că-l interesează. Fericit sunteţi vreodată?
P.G.: Tot timpul!

DESPRE PAUL GOMA
”Cine este acest Paul Goma?
Nu e nici istoric, nici sociolog, nici om politic, ci pur şi simplu un scriitor, acest animal care povesteşte ceea ce ştie ( ... ) Dacă Goma nu a murit în închisoare, este, poate, în primul rând datorită intervenţiilor scriitorilor din Vest, americani, englezi, francezi, germani care l-au susţinut de la distanţă şi tot de la distanţă au manifestat pentru el ( ... ) Dacă Paul Goma se află în acest moment în Franţa, faptul acesta se datorează opiniei publice internaţionale.” EUGEN lONESCU (1979)