Doaga străzii

- atitudini, controverse, reflecţii, informaţii, întrebări, umor

• Galaţiul – oraş străvechi portuar, una din capitalele Dunării – cunoscut şi recunoscut pe hărţile europene şi ale lumii, însumează sute de artere/străzi pe trupul său, unele cu nume meritorii precum: Domnească, Coşbuc, Brăilei, Portului, Basarabiei, Eminescu, I.L. Caragiale, Ştefan cel Mare ş.a. Alte străzi şi numim câteva: Graurului, Libelulei, Sulfinei, Zambilei, chiar Tufănelelor alcătuiesc o adevărată floră şi faună a oraşului.
Edilii oraşului care au fost şi care sunt n-au ştiut şi nu ştiu (se poate?), că aici există universităţi cu profesori cu doctorate, oameni de cultură şi artă, istorici şi cărturari care – de ce nu? – ar putea da numele lor unor străzi din „oraşul de la Dunăre”. Propunem câteva nume care au făcut faimă Galaţiului: Dimitrie Cuclin, Ştefan Petică, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban, Barbu Nemţeanu, George Ivaşcu, Iordan Chimet, Grigore Hagiu, Ion Trandafir, Ion Chiric, Ioan Brezeanu, Nedelcu Oprea, Nelu Oancea. Ar fi un mare gest reparatoriu şi de cinstire a unor fii aleşi ai Galaţiului. Nu e târziu nicodată!
• Despre numele unor instituţii de stat, vezi Grădina Botanică „Răsvan Angheluţă”... Ştim că a fost medic veterinar şi preşedinte al C.J.G., în perioada când s-a înfiinţat Grădina... Numai pentru asta să-i pui numele unei instituţii muzeale gălăţene? Cineva spunea (nu-i aşa d-le Radu Macovei, om de cultură şi ziarist profesionist), că Grădina Botanică trebuia să se numească „Grădina Moş Vanghelie”? Specialiştii şi nu numai, ştiu de ce. ar fi a câta minune (dreptate) la Galaţi?
• Ovid. S. Crohmălniceanu (alias Moise Cohn, n. la Galaţi), „marele istoric literar”, se ştie, a cultivat până la epuizare „ realismul socialist” al epocii în care a trăit şi a crezut. Cât de mare critic şi istoric literar a fost gălăşeanul O.S.C. se „autocenzurează” el însuşi considerându-i, de pildă, pe scriitorii Gherasim Luca şi Victor Brauner (dar şi pe alţi scriitori importanţi), „duşmanii realismului socialist”. Punct. Despre Ovid S: Crohmălniceanu, care merită sau nu o placă memorială la Galaţi, trebuie spus faptul că mâna sa nu a scris nici un rând despre tânăra falangă gălăţeană de scriitori (consemnaţi, de altfel în Dicţionare şi istorii literare), compusă din Nelu Oancea, Sebastian Costin, Simon Ajarescu, Grişa Gherghei, Ion Trandafir. Punctum. Cum, de altfel, nici poeta Nina Cassian (alias Annie Katz, n. tot la Galaţi), în mare vogă în regimul trecut, n-a descoperit nici un tânăr talentat în oraşul în care s-a născut, nici vorbă de promovare în revistele din capitală. Deci: la ce-au făcut cei doi scriitori gălăţeni pentru oraşul lor, pentru a merita plăci memoriale? Din nou osanale post-mortem, domnilor culturnici, domnilor edili? Alte personalităţi gălăţene, prin opera lor, pentru ataşamentul lor faţă de urbea lor, Ehe, merită Plăci şi chiar Case memoriale. Punctum.
• Am mai întrebat şi mai întrebăm: un cetăţean poate avea în acelaşi tmp trei funcţii distincte, plătite, unele din bani publici? E cazul d-lui C. Negoiţă care ocupă funcţiile: director al Direcţiei pentru cultură a judeţului Galaţi, cadru didactic la catedra de jurnalism din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”, şi nu în ultimul rând, director/ patron al postului de televiziune ExpresTV. E clar? E posibil? De data asta îl rugăm noi, scriitorii gălăţeni, ceilalţi oameni de cultură şi artă, pe dl. Prefect Dorin Otrocol, reprezentantul Guvernului în teritoriu (nemulţumit într-o vreme de prestaţia Direcţiei ... ), îl rugăm să lămurească „enigma” cu funcţiile lui C.N. Aşteptăm.
• A apărut la Botoşani (cu sprijinul financiar al Consiliului judeţului), Antologia „Porni Luceafărul”, volum ce reuneşte în paginile sale grupaje de versuri premiate la ediţia a XXXIII-a a Concursului Naţional, precum şi eseurile dedicate vieţii şi operei lui Eminescu. Reamintim premianţii Revistei Porto-Franco: la poezie – Anada iar la eseu Iuliana Caraghin
• Într-o organizare ireproşabilă, la Botoşani, Ipoteşti şi Vorona s-au desfăşurat şi în acest an în zilele de 13, 14, 15 şi 16 iunie, manifestările cuprinse sub genericul „Porni Luceafărul”, la care au participat numeroşi scriitori (unii membri în juriul naţional), precum şi aspiranţi la mâna muzelor Euterpe şi Erato. Juriul Concursului Naţional de poezie şi interpretare critică a operei eminesciene (din care a făcut parte şi Sterian Vicol, redactorul şef al revistei Porto-Franco), a premiat creaţiile unor tineri poeţi şi eseişti din ţară şi din R. Moldova. Premiile revistei Porto-Franco din 2015 au fost: la poezie Codruţa Corocea iar la eseu David Marian Îi felicităm atât pe organizatori – Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani – cât şi pe fericiţii premianţi.
• RELUARE: Am stat, am cugetat şi am hotărât: să reiau fraza care n-ar fi trebuit să existe: un director/manager din cultura gălăţeană a refuzat (Atenţie, dragi colaboratori, cititori şi edili gălăţeni!), cele 80 de exemplare dintr-un număr Porto-Franco, pe care le-a rambursat la sediul Redacţiei noastre, cu toate că între Societatea Scriitorilor „C. Negri” şi instituţia culturală judeţeană exista/există un contract anume. Fără comentarii. Promit să nu mai aduc vorba de această „hibă” asupra culturii scrise, colaboratorii, cititorii şi partenerii au dreptul să-şi spună părerea chiar în paginile publicaţiei „interzise”!...
• În perioada 25-31 mai a.c., sub genericul „Poezia la Iaşi” a avut loc a doua ediţie a Festivalului internaţional de Poezie la care au participat aproape 100 de poeţi din România, Franţa, Germania, Israel, Serbia, Ucraina, R. Moldova. Organizată sub genericul „Festivalul internaţional al educaţiei”, de către Fundaţia culturală Poezia Iaşi, manifestarea, prin acţiunile întreprinse prin instituţii culturale şi de învăţământ, în parcuri şi cartiere din Iaşi, a pledat deschis pentru Iaşiul candidat la Capitala Europeană a culturii – 2021. Organizatorii ca şi la întâia ediţie (2014) au oferit participanţilor premii, diplome, plachete de bronz cu inscripţiile: Poet al Iaşiului”, „Ambasador al Poeziei în Europa”. Felicităm iniţiativa şi succesul ei.
• La o lansare de carte (semnată de un şef de judeţ), recentul membru al USR, Dr. Nicolae Bacalbaşa, preşedintele Consiliului judeţului Galaţi, autorul nostru ar fi făcut o apreciere de „zile mari”. Anume, a spus ( ca un, ce mai, cronicar şi istoric literar!), a spus: „dacă Galaţiul se mândreşte cu pictori şi... epigramişti de valoare (subliniem), Tecuciul are mulţi poeţi şi scriitori (cine i-a numărat?), recunoscuţi”... Zău, d.le Doctor?... S-ar înţelege că la Galaţi (unde fiinţează cinci reviste şi două organizaţii de creatori, numărând peste 160 de poeţi şi prozatori), nu prea ar avea valoare şi nu sunt recunoscuţi? Unde? Bravo, ne-nicule, halal ştiinţă (de doctor nu) într¬ale literaturii contemporane. Altu-i adevărul: scriitorii din Galaţi (cei adevăraţi), nu-l prea iau în seamă pe „tânărul prozator/jurnalist”, ceilalţi care o fac, o fac numai din obligaţii şi complezenţă. Dl. Preşedinte de judeţ (şi autor în timpul liber, poate răspunde singur la cele de mai sus)... Cât despre fraza poetică a lui Mihai Ursachi, recitată de dl. Doctor/Preşedinte /”Un om din Tecuci avea un motor ... ) redactorul nostru de serviciu propune următoarea epigramă/pamflet: „La Galaţi, un brun de preşedinte (prin partid)/ Şi Doctor de Consiliu, parcă pe judeţ (avid)/ Voia să facă plicuri cu mărci din cuvinte (sau lichid), Dar... n-a fost să fie, chiar de-i băgăreţ (acelaşi vid)” Al doilea redactor de serviciu a completat: „La Galaţi, insul mare fără frică (frică),/ Privind la mortu-i ce mâna nu-şi ridică (frică?)/ Ar fi smuls plicul fără... greaţă /greaţă)/ De la cel smuls din a sa viaţă /Greaţă) La Galaţi, acel ins pe ce val oare (valoare!)?/ Pluteşte în funcţii tot spre fofilare (fo-fi-la-re) are atâtea rime care duc la... culoare).
• „Doaga Străzii” a sesizat, între altele, mai multe versuri „celebre” de ultimă oră: „Eu nu vă uit pe voi prieteni/ cu zâmbetele mai cabrate/ şi noaptea în genunchi mă rog/ ca să aveţi eterni¬tate// ... Eu nu vă uit pe voi prieteni/ săracilor parabolani (?), V-aţi ridicat aşa de sus/ prin herghelii de mici vulcani/ lăsând prin vieţile lehuze/, tristeţi, săraci parabolani” (G. Lixandru, proaspăt şi el membru al USR).
• O curiozitate: Biblioteca judeţeană din Tulcea se numeşte „Panait Istrati” sau „Panait Cerna”? (greşeală „cap limpede ori...”) Păi!!!
• Dacă la Iaşi – oraş candidat la Capitala culturală a UE, în 2021 – Lucian Vasiliu este Poetul cunoscut şi recunoscut dar şi în spaţiul spiritual european, nominalizat la Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, în prezent fiind Directorul prestigioasei Edituri Junimea din Iaşi, la Bucureşti există un condeier (apreciat mai ales în cercuri restrânse) pe numele său... Lucian Vasilescu. Rugăm cenacliştii, amatori de hârtie să nu mai confunde vaporul cu lotca...
• În perioada 17-23 august a.c. la Sf. Gheorghe (judeţul Tulcea), localitate de la gura braţului Dunării, cu acelaşi nume, s-a desfăşurat Festivalul Internaţional de Film Independent „Anonimul”. Ajuns la a XII-a ediţie, Festivalul a reunit în concurs numeroase scurt-metraje, filme documentare şi de lung metraj (artistice), reprezentând Franţa, Irlanda, Marea Britanie, Grecia, Olanda, Danemarca, Finlanda, Danemarca, Germania, SUA, Polonia, Turcia, Rusia, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Italia, Spania şi România. Cele mai valoroase pelicule au fost premiate. Pe lângă vizionarea filmelor, Afişul Festivalului a cuprins, de asemenea, seri tematice, dezbateri privind producţia filmului contemporan şi implicaţiile sale în lumea modernă, concerte şi alte activităţi de receptare şi creativitate cultural-artistică, la care au participat un public numeros, tineri şi vârstnici, din ţară şi străinătate. A fost un succes şi această ediţie a „Anonimului”.
• O vorbă venită din vânt; pe curentul Dunării de la Brăila la Galaţi: dr. anestezist şi prozator, N. Bacalbaşa (şi Preşedinte al CJ Galaţi), s-ar fi anesteziat! Se poate. Aşteptăm, toţi dunărenii, trezirea!
• Un alt zvon (negativ): Dominus – publicaţie de atitudine socială şi literară, editată de ani buni la Galaţi, şi-a întrerupt apariţia. De ce? Oricum, e păcat!