ATELIER PLASTIC

Livia-Claudia Copăceanu
O speranţă a picturii tecucene

La cea de-a treia expoziţie personală care a fost deschisă la Biblioteca Municipală "Ştefan Petică" din Tecuci, am avut bucuria de a o descoperi pe prietena noastră Livia Copăceanu într-un chip plastic nou, evoluat. Am constatat astfel, cu întrega satisfacţie a privitorului consegvent, că munca în faţa şevaletului face bine artistului, iar lucrările de pe simezele Galeriei "Helios" fac nemijlocit dovada atenţiei acordate acestei cazne a destinului de către tânăra artistă.
Ca ucenic în arte, Livia Copăceanu a avut norocul unei mâini mereu protectoare şi diriguitoare, care a mijlocit calea artei şi a ajutat destinul să se aşeze. Ştim că Livia s-a format într- un lung şir de ani sub îndrumarea şi tutelarea artistului plastic Mircea Cojocaru, care a reuşit întâi de toate să-şi supună discipolul la ceea ce este constituit şi definit de legile generale ale artei. Totodată paşii pe care i-au făcut împreună cei doi, profesor-cirac, au însemnat dezvoltărea particularităţilor plastice ale tinerei artiste ca putere corupătoare în artă şi ca forţă integrată şi semnificată astăzi de pagina şi textul care ne stau în faţă.
Ceea ce ne demonstrează Livia Copăceanu odată cu această expoziţie dincolo de înclinaţia vădită pentru estetica penelului este că arta poate fi învăţată. Ne demonstrează apoi că frumosul poate deveni mod de a fi, iar pictura Liviei reuşeşte să contureze o existenţă dincolo de simplavieţuire. Pictura ei nu este deloc un comportament pasager sau de confort personal şi este mai mult decât evident că prin aria de cunoştinţe preluate, interiorizate şi prelevate de arta sa, Livia Copăceanu pictează astăzi ştiind cum.
Desigur, pentru a contura până şi sumar pictura Liviei Copăceanu trebuie să vorbim de influienţe, pentru că acestea există şi pentru că tectonica de formare a unui artist nu scapă aproape niciodată de această componentă. Doar că în acest amestec sau cocktail plastic al Liviei descoperim o reţetă personală demonstrată întâi de textura paginii, dar mai ales de textura emoţională, mereu corelată şi adnotată subtil în imagine. Livia face parte dintre acei pictori care au ajuns la o reţetă plastică reuşită punând foarte multă dragoste şi foarte multă iubire în arta pe care o face. Tocmai de aceea, ceea ce vedem astăzi în pictura Liviei Copăceanu sunt creşterile sale. Se recunosc uşor în arta sa acele creşteri natu¬rale, voioase, pline de lumină, de culoare, de bucuria de a face şi plăcerea de a dărui.
Livia ne pune ca de fiecare dată în faţă şi cu această expoziţie o picură care radiază de simplitate, de cuminţenie, de curăţenie sufletească şi de sinceritate. Descoperim în tablourile sale această directă aşezare sau întindere a sufletului pe pagina picturală şi simţim acel tip de livrare în frumos, în poveste, în visare. Cu siguranţă Livia face parte dintre sincerii picturii şi artei, ale căror conştiinţă nu cunoşte falsul şi nici falsificarile, de nici un fel.
Urmărind expoziţia Liviei Copăceanu, lucrările ei, descoperim o fiinţare bogată, un mod de a evita permanent vidul lumii şi de a privi şi pune în evidenţă mereu plinul ei. Cu toate acestea nu este şi nici nu se doreşte în haosul prea-plinului lumii omului. Livia nu este un pictor care caută ordinea, nu se căzneşte să supună spaţiul pictural cu propriul său gând, cu propria sa ordine picturală, pentru că pictura sa cuprinde o lume deja ordonată, deja rânduită şi, frumos Zidită.
La nivel sensibil, arta Liviei este o eliberare atât pentru artist cât şi pentru privitor. La LiviaCopăceanu idei le nu corup spaţiul sau imaginea picturală, iar pictura sa ramâne contemplativă în peisaj şi meditativă în natura statică. În zona exprimărilor însă, Livia face apo¬logia spaţiului, a întinderii şi depărtărilor, cu multă încărcătură de floare şi de culoare, cu apel la ochi, dar şi la stare. Conţintul picturii sale este solubil, mişcător, calm şi cald. El se topeşte în starea privitorului, reuşind să întreţină fericit circumstanţele estetice. De altfel, pictura Liviei îşi găseste sensul în intenţia de frumos şi de bucurie, în înălţimea umană şi spirituală a acestei intenţii. Nimic din ceea ce cuprinde pagina artistei nu se constituie în enigmă. Totul este plasat în anodin, în Atotştiut şi Atotcunoscut, dar exact de aceea are valoare supremă.
În ansamblul său, artista ne oferă acea pictură care nu are nevoie de prea multe raţiuni interpre¬tative şi cu care nu există riscul alunecării în disecări inutile. La pictura Liviei se ajunge simplu, cu inima. Pictura acestei tinere o simţi de undeva din interior, din zona timusului - glanda iubirii.

Lucia Gologan


Manifestarea cea mai directă a trăirii spirituale omeneşti este ARTA.
Este cazul într-o mică parte şi la tânăra pictoriţă Livia Copăceanu. Şi spun într-o mică parte deoarece Livia Copăceanu ar trebui să acorde un mai mare spaţiu de timp acestei manifestări perfecte a trăirii spirituale, iar apoi pentru că rezultatele muncii sale pun din ce în ce mai mult în evidenţă acest progres. Iar cel ce contemplă ultimile lucrări ale Liviei Copăceanu îşi poate da seama de asta.
Livia Copăceanu este ca un vulcan. Acum ameninţă, acum se stinge. Sigur am dori cu toţii ca acest vulcan spiritual şi artistic să ameninţe mai des, pentru că nimeni nu ştie încă ce bogăţii ascunde. Personal aştept cu nerăbdare să le scoată la iveală.
Altfel, calea spre succes îi este aproape asigurată. Rămâne să-i urmărim traseul şi sper din tot sufletul să nu ne dezamăgească, ci din contra, să ne bucure şi pe mai departe cu erupţiile sale în pictură, în artă şi spiritualitate.
Îţi dorim mult succes, Livia!

Mircea Cojocaru