POEŢI BASARABENI

Dumitru BALUŢA

MACUNGIE*
* * *
La Macungie nu e nicio gară,
trenurile ţin distanţe lungi.
În zarva banului semeţ înaintează
cu americane certitudini.
Dinspre ocean, în limpeziş torid,
nori albi solemn plutesc aidoma
corăbiilor lui Columb.
Pe uliţe ţipă nudă liniştea
ca într-un Cernobîl asediat de-atomi.
Sub verdele aprins de Pensylvania
domneşte piatra neagră, în care
triburi rătăcesc de indieni.
* * *
Warthington street, Macungie –
verziş caleidoscopic fără miros.
În rădăcinile stejarului
din colţul străzii încă respiră codrul
în care a intrat oraşul de celuloză.
Sălaşele aborigene,
întru triumful istoriei, au urcat la cer
ca fumul din pipa şamanului.
Spiritul tribului ce aparţine doar sie-şi,
deghizat în schelet strălucit,
pogoară tandru la vatră de Halloween.
* * *
Cerul în flăcări prevesteşte tornada,
Ţipă alarmele comunitare.
Căutăm lumânări – vom înopta la subsol.
Copiilor le spunem că e un joc haios.
Mâine, spre seară, tocmai când vom desface
ultima sticlă cu apă, vor semnala ,,Exit”
şi, totuşi nesiguri, vom urca scările.
Picii vor alerga pe gazon
după un future miraculous, ceilalţi –
prin vecini să adune aripile casei.
Soarele octeabrin, încolăcit
ca un şarpe domestic pe orizont,
parcă n-ar mai vrea să apună.
* * *
Grădina de zarzavaturi – hobbyul
injinerului european –
e plină cu şoarici de câmp.
Nu ei, urbea a năvălit în al lor habitat.
Când soarele abia înmugureşte, emigrantul
merge pasionat în grădină
să culeagă, încă cu rouă, tomatele
de trufanda, dar, aoleu! zac muşcate pe jos.
Cu spirit american, inginerul inventează
un fel de cutie cu sunete sfâşietoare
de pisici şi vulturi de pradă, însă
şoarecii – ha-ha! pe sub ţărână rod
ridichile şi morcovii vitaminoşi.
* * *
Noiembrie fugar ca oastea
ce ţi-a pierdut drapelul.
Pe cerul gurii urbei indiferente
aripi în unghiuri
desfac geografii cardinale.
Ţipete sparte-n ecouri
prevestesc omături catastrofale
peste toată istoria continentală.
Gâşte sacramentale
precum salvatoarele Romei...

*Localitate în Pehsylvania, SUA. Se presupune că denumirea provine de la un trib de indieni ce şi-a avut vatra pe aceste locuri.