PAGINA EXCELSIOR

21 de Poezii antologice din lirica unor poeţi români contemporani, selectate de Sterian Vicol


Aproape linişte
Nu-mi era frică de moarte
nu aveam vanităţi.
Era o vreme
când mi-ajungea toamna
cu soarele rece sclipind
printre ierburi încreţite de brumă.
Era o vreme când cineva
nevăzut
ştergea dârele de sânge
rămase-n oglinzi.
Era o vreme umilă
când păstoream
urmele marilor turme.

Ion Potolea (Tg. Mureş)

*
Citeşte-mi tu această scrisoare
Citeşte-mi tu această scrisoare
scrisă într-o limbă pe care niciunul din noi nu o
ştie
citeşte-o cu vocea ta moale ca şi covertura
pe care de-atâtea ori stau întins şi te aştept.
se spune că ar fi fost scrisă de un papagal mov
deghizat câteodată într-un greere albastru
către o domnişoară minionă care ar fi putut să
fie
o buburuză sau chiar o mirare.

Ion Cocora (Bucureşti)

*
Succesivii salcâmi
Văd un salcâm cu
Poarta deschisă. Pătrund
în el zicându-mi
„să aflu de unde provine
Ameţitoarea sa aromă”.
Dar în adâncul salcâmului
îă întâmpină o lume
semănând cu două picături de
apă cu cea din care tocmai
plecasem: zăresc chiar un alt
salcâm în care, continuându-mi
drumul, mă cobor.
În miezul său o altă lume
şi un alt salcâm. Mă cobor şi
în acesta. şi tot aşa mă cobor
din salcâm în salcâm.
Deodată înţeleg: nu există
capăt de drum. Şi vreau
să mă întorc – ies din salcâmul
în care mă aflu, şi din celălalt,
şi din celălalt, dar
nu mă mai pot opri
fiindcă nu mai ţin minte
salcâmul de unde plecasem.

Gabriel Chifu (Bucureşti)

*
Mărturie
O, disperată margine,
împunsă într-o coastă de un zeu,
m-atârn de tine – fiu al vieţii –
cum scai mă ţin de trupul meu!
Las mărturie scrisă despre asta.
Să ştiu că pe aici şi eu am stat,
în neagra rază-a unor lari,
goniţi din secolul celălalt.
Cu viii şi cu morţii laolaltă,
Adăpostiţi sub pleoapa de străin
Iubit, vânat şi nevăzut de nimeni,
Ţinându-ne în palma-i de păgân.
Da. eu am trecut pe-aici.
Şi viu a fost până la destrămare.
Din negrele puteri obscure
duhul l-am adăpat şi mare
îmi rămâne setea de-a fi –
o, tiranie dulce, otrăvită miere,
magmă în fierbere, frig absolut,
din noapte îmbrâncit în Înviere.

Aura Christi (Bucureşti)

*
Trei lumânări
le văd cum ard împreună
seamănă cu graţiile
viaţa se aprinde şi se stinge asemenea lor
sunt frumoase
şi ard până la capăt
un lucru e cert
în faţa lor nu se pot ţine predici despre iluzie
se poate spune scurt
în faţa fumului lor ultim doar atât:
ce graţioasă flacără, viaţa!

Ioan Pintea (Bistriţa)

*
Fluturi orbi
(lui George Apostu)
N-am înţeles prea bine niciodată
Cum perfecţiunea doarme înlăuntrul
pietrei şi lemnului
Somnul laponelor devine însuşi energie
şi semn al vrerii creatorului
în timp ce fluturii omagiază vremelnica bucurie
de a fi parte a prezentului
până când, rând pe rând, fiecare din noi îşi va
întâlni chipul cioplit în oglinda
propriilor fapte.
Atunci îl vom întrevede pe Christ
ca printr-o mahramă înceţoşată
Tribut al orbului din viaţă.

Marius Manta (Bacău)

*
Plecarea Trenului Regal
În seara aceea peronul devenise
un trup imens şi noi – sângele care săruta
bătaia pietrelor-inimi,
ce răzbătea hăt, departe
în goana taxiurilor de ceară
am înghesuit toate zâmbetele, toate silabele
în buzunarele nu prea încăpătoare
ale hanoracului kaki şi-am aşteptat.
Doar vuietul înfundat al motorului
Şi glasul ca o rană a taximetristului
Numind solemn fiecare stradă.
Jocul silabelor, fierbinte,
îmi adulmeca linia coapsei
un singur zâmbet, gol, ţâşnit
din închisoarea îngustă, kaki
răscolea varul claviculei
ca un vasilic şuierat
plecarea Trenului Regal

Ştefania Hănescu (Iaşi)

*
Odă poeţilor antici
Finis coronat opus
Pe fruntea operei – să stea coroana,
finalul ei – să fie rădăcina
cu sevă care oblojeşte rana
vestalei ce şi-a rupt din trup ciorchina
înţelepciunii, altoind-o-n ramuri
de verzi făclii, în veci nepieritoare,
anume prin perpetuare-n vrmeuri
menite-a rămânea doveditoare –
că e coroană chiar şi rădăcina
adânc străbătătoare, pân’la scrumul
poeţilor ce ne-au lăsat lumina
spre a găsi
şi Sufletul
şi Drumul.

Leo Butnaru (Chişinău)

*
Catharsis (II)
Lăsaţi făptura Mielului să treacă
Cu paşi de aur dinspre lumea greacă,
Să-mi pască iambii ca pe-o iarbă rară
Sălbăticind pe gura mea amară.
Flămând de reveriile-mi naive,
Să vină dinspre Memphis şi Ninive,
Să-mi pască ochii de visări şi forme.
Şi palmele de scrieri cuneiforme.
Să lase-apoi pe limba mea, complice,
Sigilii mici de frăgezimi atice.
Să mor îmbătrânit de fericire,
Păscut până-n câmpiile asire…
Căci, uite, mă cuprinde-un fel de boală,
Domnule Iamb, Doamnă Vocală!

Arcadie Suceveanu (Chişinău)

*
Ziua şi noaptea
- Poetului Cassian Maria Spiridon -
Reversul zilei de ieri,
noaptea ca o mască
stropită cu sângele îngerului,
cade pe piatra de moară
ruptă din gura muntelui,
unde eu veghez venirea Poetului:
Abia atunci am auzit şirul
de cocoare săgetând din cer…
Era ultima zi sau poate jumătate
de noapte a venit şi s-a stins ca
o efemeridă, în timp ce alt înger
mai sapă în culoarea ca sângele,
a vinului cel tânăr.

Ioan V. Maftei (Bucureşti)

Scriere
Din scrisul acesta nu va mai ieşi nimic
Din scrisul acesta se vor resemna
ultimele lumânări
Tot ce era mai frumos va fi la fel
Sub pecetea neînţelesului
Din scrisul acesta va mai muri o lume
Se va scrie o alta
Pe care ochii nu ştiu nu pot
S-o vază în lumină
Din scrisul acesta
Într-o zi şi-o zi
Cineva va naşte din nou focul
Altfel tot ce mi-a fost dat
Amestecă amăgirea cu prometeu.
Dacă scrisul acesta este la fel de trecător
Ca mâna sa
Dacă nimic nu mai priveşte spre el
Ori dacă toate se vor fi trecut
De ce nu mi-aţi pus o întrebare?...

Liviu Apetroaie (Iaşi)

*
Cândva fără tine
loveşte-l în plin pe cel
care se preface
îmi târăsc printre picioare tot nisipul
cineva crease un amestec straniu
de pământ şi sare din colţul buzelor mele
un firicel de sânge se prelinge
cuvintele agonizează iar şi iar
pe foile albe
până la linişte

Angela Baciu (Galaţi)

*
Gata-s
Acum nici măcar nu-i cer
Acestei toamne sterpe să rămâie
Mă mut de bună voie mai spre cer
Amirosind a lut şi a tămâie.
Şi nici nu-mi pasă că te las aici,
Că-mi vei citi cu altul din poeme;
Inundă alb un dor ca de bunici
Şi gata sunt să trec, doar să mă cheme

Tucu Moroşanu (Suceava)

*
Tapet cu hieroglifă
Urmărirea lui Ezellino
Făcută mai mult cu un ochi
Cum vine noaptea în frigul sfâşiat
De-a lungul perdelei sfâşiate,
missa solemnis –
Una dintre rufele mele flutura imaginar
Pe platoşa întunericului,
hieroglifă de frontieră,
Eşarfă între pulpele Madonei înfiptă în zid.

Corneliu Antoniu (Galaţi)

*
Pe umeri, lumina
Ca un docher din portul Brăilei
Port pe umeri lumina
Ce s-ar fi cuvenit seminţiile mele.
Şi, Doamne, cum mă apasă,
Ca o roată de calcar gâtul lebedei,
Semn că mult întuneric au îndurat
Casele neamului meu nuntit cu Dunărea!

Nicolae Grigore Mărăşanu (Bucureşti)

*
Miraţi trandafirii aşteaptă sub brumă
Moto:
„E vremea rozelor ce mor
Mor în grădini şi mor şi-n mine
Au fost atât de viaţă pline
Şi azi se sting aşa uşor”
Al. Macedonski
Miraţi, trandafirii aşteaptă sub brumă
Sentinţa zăpezii ce stă ca să vină,
Cu rădăcinile-nfipte în humă,
Corolele-n ceruri scăldate-n lumină.
La fel de miraţi ne privim în oglindă
Când bruma s-aşează pe tâmple, pe creştet
Iar crivăţul cearcă zăpezi să întindă
Pe vise, pe suflet, cu aripi de bocet.
Ca şi trandafirii ce-aşteaptă sub brumă,
Sentinţa zăpezii ce stă ca să vină,
Îmi scutur corola sub raza de lună
Şi-aştept un mesaj din neant să-mi parvină.
Mai mângâi corole cu alb de cristal
Şi-adulmec arome cu zâmbet pierdut,
Mă plec în genunchi sub cerul de-opal
Mirat, înfig rădăcinile-n lut.

Vasile Burlui (Iaşi)

*
Tablou fără pânză
Ochi peste ochi
mână peste mână
geană peste geană
noapte pusă peste zi
cuvânt pus peste tăcere
inimă peste durere
dungă neagră, dungă albă
talpă pusă peste ape
sar de sub cămeşi de noapte
şoapte, şoapte, şoapte, şoapte
trup privit mergând din spate
şi în faţă un model
goliciunea unei clipe
cât să scoată din lumină
voluptăţile risipei
fără pânză, un tablou
ramă-nchisă şi decisă
să nu lase să pătrundă
nici să iasă taina scrisă.

Adi Cristi (Iaşi)

*
Pe muntele Athos
Uneori gonesc ca un cavaler învins
pe câmpul victoriei propovăduind nimicul,
marmură mi-e trupul alungit şi desprins
din existenţa cui?, mi-apropii inamicul.
Mă culc pe aripa dreaptă, inima ca un imens
turn de piatră, prinde culoare şi patos
împingându-mă printre zei în spaţiul dens
bulgăre de foc pe muntele Athos.
Marii şi Isuşi desprinşi de pe cruci mă rotesc,
aripa stângă în cadenţă loveşte cerul cu muguri,
lumina ameţită mă pogoară cu norul domnesc
îndrăgostit de toamnă pe dealul cu struguri.

Florentin Palaghia (Paris)

*
Agrafa
În râpa blondă a făpturii tale
mâinile-mi cad ca două animale
şi-aud tiptil cum se strecoară anii
ca hoţii în grădina Ghetsimani
până când, vită cu-nrăită ceafă,
timpul mă prinde-n păr ca pe-o agrafă.

Mircea Dinescu (Bucureşti)

*
Lapsus
N-am uitat să scriu câteva cărţi de poeme,
n-am uitat să iubesc o femeie şi câteva poiene
în viaţa asta scurtă, cât un scăpărat de
chibrit…
Am uitat doar să fiu fericit.

Nicolae Dabija (Chişinău)

*
Cele şapte coline
Ca o alveolă se deschide oraşul
trenuri de lumină se revarsă
pe Cele Şapte Coline
trebuie să urc nemărginirea
dintre vocile noastre surpându-se-n sine
Ceea ce spun în clipa aceasta
răstignită pe crucea magnetică
unde alt secol îşi va paşte iezii.

Nicolae Turtureanu (Iaşi)