Mai mult - Angela Baciu Moise. Revista Porto-Franco Nr. 140/2007
Porto-Franco

Mai mult

Angela Baciu Moise

Rubrica: Poezia porto-franco  /  Nr. 140/2007

POEZIA PORTO-FRANCO

MAI MULT

Motto : "probabil s-a-ntâmplat ca te-am iubit abia când norii-ti ascundeau obrazul"
Roberto SANESI

Singura modalitate de amânare a unui vis e chiar visul capcana pentru îngeri sau sutele de pasari pornite în cautarea sinelui curios mustind de sânge chipul frumos de barbat încremenit în oboseala sa priveste încheieturile transformându-le în aripi.

Gânduri care nu îndrazneau sa se mai nasca au urcat un deal au strabatut un drum luuuuuung unde sa fuga unde sa ajunga agoniza precum o rugaciune în fata mânastirii sâmbata de sus se înradacina zgomotele din cap disparu si fâlfâitul de aripi din urechea stânga
Apoi
Apoi femeia se rostogoli cu tot trupul pâna în pântecul lui « poemul si poema » în fata linistii a marii
captiva îsi lasa capul pe spate. Dimineata ar fi vrut sa n-o priveasca în ochi doar s-o pipaie s-o simta

o privea mirat. ca un copil o privea « ce frumoasa te-ai facut, tu » fiecare om viseaza ca are

i
n
g
e
r
u
l.............. îngerul lui ...........

putin repros ar simti
durerea unui timp uitat scurt o vreme pierduta între doua statii de tren si ochi atintiti hulpavi pe parul
ei negru sa-l atinga ar vrea
stia stia
SE ÎNVINSESE PE SINE

Într-un fel de ochi retras de lume stateau tinându-se de mâini priveau nisipul de sub talpi iar valurile chemau se izbeau de tarm a furie a dorinta îi simtea rasuflarea si parfumul greu lupta ...sânge . dor . închise ochii sa nu plece ar vrea

Simtea aceleasi buze moi groase acelasi sarut nu s-a schimbat nimic pe cer aparu un curcubeu batrân sa faca lumea de la capat ar vrea s-o modeleze apoi s-o faca sa dispara.
Femeia ridica bratele spre cer a viata a împreunare paseste încet spre mare dantela neagra îi acopera bratele se vede doar gâtul bronzat ar vrea sa fuga s-o prinda în brate sa se arunce în apa sarata sa-i vada parul ar vrea plutind printre alge

Femeia paseste mai departe parca ar vrea sa fie una cu marea. un barbat singur probabil turist o priveste o masoara privirea îi e tinta femeia aceasta cucereste orase oameni samânta pacatului toti soldatii toate popoarele exotice toate dansurile carnale au iubit-o pe femeia aceasta.

Îsi pune în ordine poemele multele poeme ce a scris pâna acum ce va mai scrie despre un chip cunoscut ochi mari si brate încolacite.

Pe o piatra veche cu gratie femeia se aseza privea marea. Când nu visezi ti-e frica. Moartea nu are identitate nu alege pe nimeni.
Camera de hotel goala asteapta amiaza în soarele cald zâmbetul femeii prinde viata e tandru
Salbatic
Precum soldurile ei

oamenii trec pe plaja si o privesc respira. Respira si iubeste. Un copil râde o vede femeia e fericita îi e dor de cuvântul nespus doarme în rana pietrei adulmeca toamna respira briza ar vrea sa nu uite niciodata clipa « mama » e cuvântul nespus
clipa
sa sfâsie pielea s-o usture sa simta bucuria pâna dincolo de umbra
dincolo de ea.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR