ANIVERSĂRI

Constantin Cristian - 80
Un epigramist strălucit


Ştiu, prietenul nostru, scriitorul Constantin Cristian, se consideră, cu siguranţă, mult mai mult decât atât. Dar să-mi dea voie să nu-l numesc aici poet, deşi cocheteză cu genul, iar multe dintre cronicile sale rimate ori probele de iirică sunt întru totul notabile. Însă mi se pare foarte important să te afli printre primii epigramişti ai oraşului şi ai ţării (da, aţi citit bine, ai ţării!) decât să intri în concurenţă cu un uriaş număr de (mai mult sau mai puţin) poeţi. La viaţa lui, Constantin Cristian a fost un meşter tipograf cu care Galaţiul s-a mândrit. lar de prin anii 70 a început să se impună şi ca epigramist. A fost membru fondator, în 1977, al cenaclului literar de umor ”Verva”, iar după revoluţie, chiar a condus, vreme de câţiva ani, noul cerc al epigramiştilor cu acelaşi nume. Şi-a scos propriile publicaţii de profil, a publicat în numeroase ziare şi reviste locale şi centrale, are mai multe cărţi, apreciate de cunoscători, a câştigat un mare număr de premii, tot atâtea recunoaşteri ale talentului său de excepţie. Epigramele de mai jos le-am extras dintr-o antologie, editată de Centrul cultural ”Dunărea de Jos”, lucrare la care a trudit Vasile Plăcintă. Evident, nu sunt cele mai noi catrene ale sale, dar sunt frumoase, au poante. În rest, ce-ar mai fi de spus? La mulţi ani, dragă prietene! Şi să ne înveseleşti viaţa vreme îndelungată de aici înainte. Fiindcă doar uzând şi de hazul (evident, de necaz!) o vom putea scoate la capăt.
(Dan Plăeşu)

Viitorul poate fi citit şi pe fund
Viitorul, în străfund,
Românaşii cât câştigă,
Nu-l citesc pe orice fund,
Doar pe cel… de mămăligă.

Despre director
Ar fi acelaşi veşnic individ
Ce-a suportat cu brio noul val,
Lipsit de secretarul de partid
Şi pricopsit c-un lider sindical.

România de măritat
Purta opinci şi-avea iţari
Şi-avea şi turme pe toloacă
Azi or peţi-o mulţi samsari
Dar cine-o ia… aşa săracă?!

La ghişeu
Dragostea, pe unde-i place,
Lin dospeşte, ca o pâine.
Ea-l avea pe vino-ncoace,
El avea pe vino mâine!

Au apărut cireşile
Cerşesc, da, chiar la anii mei,
Am pensie, nu chiar de paşă,
Dar mi-au mai dat vreo câţiva lei,
Cât să-mi mai cumpăr… o cireaşă.

Dedesubturile modei
Viaţa vrând din plin s-o guste,
Don Juan, făcând prăpăd,
S-ar uita tot după fuste,
Da-n zadar... nu se prea văd.

,,Să nu ne umflăm în pene”...
ne sfătuieşte un demnitar
Către demnitari, alene
Recomandă-n vorbe-abile:
Să nu se mai umfle-n pene
Că nu mai încap… în vile!

La vârsta a treia
E uşor de presupus,
După cum se vede treaba:
Te mai rogi la Cel de Sus
Că la cel de jos, degeaba!