Porto-Franco

Singuratati in doi

Sterian Vicol

Rubrica: Cronici amicale  /  Nr. 140/2007

CRONICI AMICALE

SINGURATATI ÎN DOI

Cam aceasta poate fi metafora deschisa de noua carte a poetului Sterian Vicol pe un prag dunarean de melancolii autumnale, când apar poemele antologate în volumul "Norul si inima", abia iesit de sub tiparul Editurii Opera Magna din Iasi (2006).
Dialog liric soptit pe-o carare serpuind ca ispita-n gradina Edenului din amintire, "sub salcâmi de pe când eram tânar". Poezii de ( si despre) dragoste, cum le numeau parintii si bunicii, pentru lectura nepotilor post-modernisti, pe o tematica straveche si mereu reluata într-un cântec al vesniciei, murmurat in "singuratatea în doi" a sentimentului trait de perechea biblica, de la care am mostenit, sub semnatura testamentara la marginea noptii, acest vers neterminat "Iubiti-va...!"; "N-am fost si nu sunt asa / biserica cum tu n-ai fost si nu esti / înger... / N-am fost, nu esti decât / focul trandafirului care va fi fost." Între avatarurile lirice ale acestui "temperament frust si fugos", natura deopotriva "naiva si patetica... sedusa de existenta si de spectacolul lumii,
eroticul pare a fi zodia fasta a lui Sterian Vicol ("Port femeia¬-n nari / cum numai lupul cel tânar / mireasma stârnii"). erosul îmbratiseaza lumea, într-un soi de contopire fantastica... de traire ritualic - dionisiaca, expresie a unui fond orgiastic" - (Tudor Musat).
Selectia tematica facuta cu potrivita masura (95 de poezii într-un volum cu 73 de pagini de texte adunate sub coperta unui editor - grafician, Vasilian Dobos, inspirat deopotriva si ca poet) este sansa în plus pentru întâlnirea cu lirica unui creator în plina maturitate a expresiei, cunoscut multor cititori si comentat în formula sa poetica moderna de critici prestigiosi: "Sub semnul ardorii senzoriale si senzuale, freamata de prospetimea imaginatiei, dovedind un deosebit dar asociativ-ludic. Daimonul sau erotic este încarcat cu toti spiridusii creativitatii mitopo(i)etice... Profilul sau inconfundabil se reliefeaza acum în linii esentiale antoerotice." (Acad. Mihai Cimpoi). Putem crede ca erosul poetului este -vindecarea în pacat" (este titlul unui alt volum din bibliografia lirica S.V.), într-o convalescenta prelungita meditativ¬revelatoare: "Daca as scrie acest poem care poate / fi genial, cum spunea bunul meu Ioanid / (iubit carnal de toate femeile si strazile din orasele inventate de el!")... În timp ce scriu (iata, nu ma pot abtine!) / Si EI ma îngroapa, încet în linistea / din Ianul de cânepa unde Maria / dansa goala pe camasa mea înflorata..."
Poveste fara de capat, în care puteti crede.

Voteaza:
Total: 1.00 (2 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR