ISTORII - GAZETE - BALURI BOIEREŞTI
(COCONIŢE - COSTUME - MĂŞTI)

Bal-maske în Ţările Române (sec.XIX)
(Bucureşti - Galaţi - Iaşi)


I. Înştiinţare (1831)
Vineri în 26 dekembrie 1831 va fi în ospătăria de la Sainkt Petresburg Bal cu mască. Începutul este sara la 7 ceasuri iar biletul de intrare ţâne 3 sorcoveţi.
(Albina Românească, laşi, lll, 61,24 dekembrie 1831, p.248)
II. Circulara către D.D. profesori ai şcoalelor publice (1836)
O bună educaţie a copiilor trebuie să fie întemeiată pă prinţipuri de religie şi de morală, acestea trebuie să însufle mai cu deadânsul orcare învăţător în adâncul inimii şcolarilor săi, fără de această învăţătură, care este sfântul foc ce ne luminează mintea, se face pârjol, care mistuieşte fericirea soţială. Copiii trebuie să se obişnuiască din cea mai fragedă vârstă a lor să respecteze şi să păzească cu toată dragostea religia părinţilor lor, să nu ia niciodată în hulă sau drept jucărie cele sfinte.
Deosebit de păgâneşte hule ce se aud din gura popolului neluminat împotriva religiei sale cu înjurăturile sălbatice, ce el întrebuinşează mai mult dintr-un obicei nesocotit decât din răutate, sânt şi alte obiceiuri care din început au fost urmate întru cinstea şi slava legii lui Hristos, de la o vreme însă au degenerat în jucărie şi ocară.
Asemenea obiceiuri sânt mascaradele ce se fac în sărbătorile crăciunului cu Stelele şi Vicliurile.
Între faptele mântuitorului Hristos, care mai nainte singure se înfăţişa creştinilor celor evlavioşi prin cântări mângâioase din gura unor copii nevinovaţi, au ajuns acum de se amestecă fapte de cea mai desfrânată neruşinare, şi aşa cucernicia ce s-ar putea însufla în inima creştinului prin această ţeremonie religioasă se otrăveşte cu feluri de netrebnicii ce se urmează de chiar aceia din a cărora gură ies acele sfinte cântări.
Oameni deplini în vârstă, uşori însă de minte şi neruşinaţi în fapte, amăgesc pă unii copii şi subt masca religiei umblă cu pompă pă uliţi, p’în cârciumi şi prin unele case, nu ca nişte propoveduitori de cele sfinte, ci ca nişte măscărici stricători de bunele obiceiuri. Acest fel sânt toţi aceea care umblă cu Stele şi cu Vicleiuri.
În învăţătura publică, cea mai de aproape îngrijire ce trebuie să aibă cinevaş este de a apăra pă tineri de orice năravuri rele. Eforia dar socoteşte de a sa neapărată datorie să oprească cu străşnicie pă şcolari de a intra în trupa de mascarade a celor ce umblă cu Stele şi Vicleiuri, cu brezăi, cu sorcove, cu colinduri.
Prin urmare, să scrie dumitale Domnule Profesor să iei toate măsurile ce vei socoti cuviincioase de opri pă toţi tinerii ce urmează la acea şcoală să nu se vază umblând cu asemenea tovărăşie; iar singuri fără tovărăşie să aibă voie a umbla numai cu sorcova şi numai pă la părinţi şi pă la rudele lor. Să faci cunoscut părinţilor prin bileturi date la măna fiecăruia şcolar că copiii cărora li se va da voie de către părinţi să calce această oprire nu vor mai fi primiţi la şcoală, pă d-altă parte să pui dumneata subt răspunderi şi pă monitori pentru şcolarii ce sânt daţi subt a lor îngrijire, ca să fie cu priveghere în zilele sărbătorilor şi când vor vedea pă vreun şcolar amestecat în ceata netrebnicilor să-l cheme îndată la dumneata ca să se oprească cu străşnicie de a mai fi într-acea însoţire.
Într-această chibzuire, Eforia având drept scop a opri pă şcolari de a se obicinui să privească cele sfinte drept jucărie, nădăduieşte că dumneata şi acum şi orice alt prilej te vei strădui a încuiba în inima copiilor cucernicia ce trebuie să aibă către orice object de religie, ca print-această îngrijire să se întărească de mici în credinţă şi în virtute.
(Muzeu Naţional. Gazeta literară şi industrială. Bucureşti, I, 38, miercuri 9 decembrie 1836, p.152, col.1-2)
Ill. Marţi, 8 februarie 1838: Clupui din capitală (1838)
DD leronirn Momolo şi Boreli şi-au pus toată silinţa a putea dobândi mulţumirea înaltei nobleţe şi a cinstitului public din capitală, şi cu bună dovadă au încredinţat, că deşi au dat cutremurul bănuială cinstitului pubIIc, dar d. Mamolo nu au trecut cu vederea; ci îndată au adus arhitect, au vizitat sala, a pus temelii spre siguranţie, şi nu poate fi nici o primejdie, a decorat sala după cel mai frumos gust, întocmind şi orchestră prea bună.
Clupul din 6 februarie 1838 a fost atât de nobil, cât poate a se asemăna cu oricare clup din oraşele luminate din Europa. Sala a fost plină. Nobilitatea toată, damele cele strălucite cu berlianturi mai mult înfrumuseţea sala. O adunare de bucurie se vedea între toate damele. Coconiţele cele tinere sta ca nimfele. Adevărat că tot streinul voiajor ce a fost într¬acest clup va trece în portofeilul său o însemnare naţională şi, întorcându-să în patria sa, va povesti că damele şi cavalerii rumâni au înaintat foarle mult în moral, în învăţături, în gust şi în galanterie. În clup se vedea deobşte toţi rumânii cu deosebită bucurie, pentru buna orânduială şi regulă ce se păzeşte întocmai ca în cele mai însemnate săli de adunări obşteşti pentru petrecere.
O mulţime de măsci de tot felul şi cu purtare delicată însoţite de vorbiri cu duh desfătata pe privitori. Într¬aceste măsci era şi patru în costum de un sălaş de ţigani; aceştia era foarte vrednici de privire, că vorbea tocmai în felul ţigănesc; din trânsele una da pentru noroc şi toţi juca ţigăneşti.
(Cantor de avis şi comers. No.47, marţi 8 februarie 1838)
IV. Ştiri din lăuntru (1842)
Joi în 22 ale aceştia /ianuarie 1842/, Domnul marele Ban Mihail D. Ghica, ca un părinte ce se bucură de creşterea cea religioasă şi morală ce dă scumpilor săi fii, vrând a da copiilor o zi de bucurie şi veselie a dat un bal masque costiume pentru copii, la care a fost faţă şi majestatea Sa prea Înălţatul nostru Prinţ şi Domn stăpânitor, D.D. Consulul puterilor streine şi mai multe familii de boeiri cu copii, îmbrăcaţi în costiume cu mască. La acest strălucit bal, să înfăţişă o deosebită frumuseţe, o bucurie la părinţi, văzând pe fii săi cum să bucură şi să veseleşte; iar tinerile coconiţe, şi tinerii a căror faţă era acoperită şi nu se cunoştea una de alta juca cu bucurie cele mai frumoase jocuri. Sala era iluminată şi înfrumuseţată cu deosebire, muzica era directorată de D. capel-maister Vist. Hal a ţinut până la un ceas după miezul nopţii.
Costumu în care a fost îmbrăcaţi:
... Ban Mihail D. Ghica: CC. Elenca, în costum de curle a Craiului Franţii, Louis XVl; CC Olga, în costum de tânărăr poloneză; CC. Matei, în costum de poştalion franţez; CC. lorgu, în costum de paje franţuezesc; CC Vaba, în costum de matelot englezesc;
Coconiţele Luminăţii Sale beizadea Constantin Ghica; CC. Mariţa în costum de tânără de Sveţia;
Coconiţele Ex. Sale General Nicolae Mavru: CC. Maria, în costum de ţărancă de coază; CC. Casinca, în costum de eloişeză; CC. PoIIna, în costum de spaniolă.
Coconiţele marelui Logofăt al dreptăţii Constantin D. Ghica: CC. Constanţa, în costum de lafoII; CC. Profiriţa, în costum d emarchiz franţeză;
Coconu Miş, în costum domino;
Coconii marelui Logofăt al Dreptăţii Constantin Cantacuzino; CC. Grigorie şi dadu, în costum de ţărani rumâneşti de Transilvania;
Coconiţa şi Coconu marelui Logofăt manolache Arghiropolu, în costum de indiani;
Coconiţa marelui Logofăt Dimitrie Hrisosholeo: CC. Polina, în costum de grădinăreasă franţeză;
Coconiţele marelui Logofăt al Credinţei Emaoil Florescu: CC. Maria, în costum de ţărancă d Sicilia: CC. Zinca, în costum de ţărancă de Boemia;
Coconiţa marelui Logofăt al Credinţei Vladimir de Blaranberg: CC. Alecsandrina, în costum de tânără de Sviţera;
Coconiţa şi Coconu marelui Logofăt I0an Manu: CC. Elenca, în costum de ţărancă sveţiană; CC. lorgu, în costumul Craiului Franţii al lV-lea.
Coconi marelui Vistier Constantin Belu: CC. Constantin, în costum de hamal franţez; CC. lorgu Belu, în costum de corăbier fraţez;
Coconiţa şi Coconu marelui Agă Scarlat Bărcănescu: CC. Efrosina, în costum de ţărancă de Sveţia; CC. Scarlat, în costum de fradiavolu;
Coconiţa marelui Vornic Grigorie cantacuzino, în costum de ţărancă românească;
Coconiţa Olga Zefhari, în costum de mireasă de poştalion franţez.
Coconi Colonelului Gramon: CC. Alecsandru, în costum de arnăut; CC. Filip, în costum de marchiz franţez;
Coconiţele Colonelului lacornescu: CC. Catinca, în costum de spaniolă; CC. Olga, în costum de sveţiană; CC. Sofia, în costum de ţărancă de Rusia;
CC. catinca fica Paharnicului C. Steriadis, în costum de ţărancă de Rusia.
(Cantor de Avis, Gazetă politică şi comercială, anul 6-lea. Nr.6, sâmbătă 24 ianuarie 1842, Bucureşti, p.1-2)
V. Danţul (1849)
Sântem la începutul carnavalului. Plăcerile lui se vor concentra în anul acesta în deschiderea a două saloane pentru Bal-maske pronumite unul Aristrocratic şi altul Democratic.
Câtu-i de ghibaciu pubIicul din galaţi! – le găsi numidecât nume.
Însă cu toată Aristrocraţia şi Democraţia, danţul se executează, îşi află amatorii cei carii deşi unii nu-şi iubesc regulile, dar se mulţumesc numai a-l imita şi prin urmare asemenea dervişilor turceşti ghioac cu atâta furie ca când ar serba ziua fundatorului de Bal¬Maske.
Danţul va fi idolul tinerimei în petrecerile carnavalului acestuia. Nu va fi prisos a da o descriere mai întinsă despre acest obiect./ ... /

(Jurnalul Dunărea, ştiinţific, literar şi comercial, Galaţi, III, 2, duminică 9 ianuarie, 1849, p.5-7)
A cercetat şi comentat Mircea Coloşenco