TINERI POEŢI

Premiul revistei Porto-Franco la Festivalul National de Poezie “Grigore Hagiu”

Daniela Păun
(Independenţa, jud. Călăraşi)

Ploaie înaltă
Cădea o ploaie înaltă, iar apropiata plecarea a ta
mă durea ca o rană deschisă pe care turnasem alcool.
Şi trupul meu legănat între dorinţa de a merge drept,
prin ploaie,
şi posibilitatea să-mi dezbrac sufletul de amintirea ta,
ca de o haină veche
ce va fi lăsată la vânzare într-un anticariat.
De ce să împovărez viaţa altcuiva,
când eu însămi nu am fost în stare să fac pace cu mine
şi să las cortina să cadă
ca după o reprezentaţie de succes?
Noi, bieţi actori pe scena vieţii şi-a întâmplării,
Înţelegând că vei pleca,
am fost ca un bolnav ce primeşte vestea că suferă
de o boală incurabilă
şi că în cel mult două luni îşi va afla sfârşitul.
Ploi vor mai cădea, însă nici una nu va mai fi la fel
ca ploaia aceea care mi-a adus atâta durere. Ca o rană
deschisă pe care turnasem alcool mă durea plecarea ta.

Târg cu viaţa
Astăzi nu am chef să fac ceea ce fac în mod obişnuit.
Astăzi vreau să uit de temeri şi de toate nopţile mele
însingurate.
De şerpii care îşi încălzeau burta la soare printre pietre.
De ploile şi furtunile miezului de vară.
De cântecele bătrânei din vecini, două case mai încolo.
De ţipetele zglobii ale copiilor alergând după fluturi.
De calmul înnăbuşitor al amiezelor
când se ridică prea mult nivelul mercurului în termometre.
Astăzi mi-e dor de mâna mamei ce-mi mângaia creştetul.
De râsetele tatălui meu ce-mi netezeau neliniştile.
Si, tot astazi,
nestăvilită dorinţă
să fac târg cu viaţa şi să-mi dea înapoi o parte din mine.

Lemn ars
Trec ore-mpuţinate spre amurguri
Secundele par aripi care cad
Mi-e sufletul ca lemnul ars pe ruguri
Sau ca o apă lipsită de vad.
Închid oblonul amintirii tale
Scot hainele iubirii la mezat
Arunc la coş uscatele petale
Pe care-n patul meu le-ai aşezat.
Privirea ta îmi pare-acum haină
Şi aspră ca o lamă de cuţit
În ea sălăşluieşte o străină
De care poate eşti îndrăgostit.
Cuvintele îţi sunt ca nişte bolovani
Pe care îi arunci la întâmplare
Şi te mai te miri că dup-atâţia ani
Târzia despărţire nu mă doare!