Porto-Franco

Mihaela Albu

Mihaela Albu

Rubrica: Invitatii porto-franco  /  Nr. 140/2007

INVITATII PORTO-FRANCO

Mihaela ALBU

Poezia Mihaelei ALBU cucereste prin coerenta ideilor si a imaginilor. Într-un fel, poezia sa ajunge sa exprime umanitatea postmoderna, umanitatea care mosteneste impresia socurilor mai vechi, dar e prea înteleapta sa mai fie socata si descopera, în fine, bucuria de a fi prinsa in jocul vietii. (Dr. Anca Rosu)
(...) Poeta traieste poezia ca pe un drum întru propria cautare/initiere, drumul însemnând un alt mod de a trai întru des/copertarea întelesurilor eului prin cuvânt si vers - între început si sfârsit, eu - "Calatoria".
(Marius Chelaru)
(...) E fascinant pentru un vorbitor de limba engleza sa citeasca aceste poeme lirice, paradoxale ale unei poete ce a experimentat trei din cele patru vârste ale unei fiinte umane. (Annie Gottlieb)

MOTTO: "Ca o dragoste târzie, Poezia îti asterne la picioare valul de borangic al sperantei" M.A.

O DUPA-AMIAZA DE SEPTEMBRIE

Ah, cât de greu e sa transmiti bucuria
unei simple plimbari
prin orasul "care nu doarme niciodata"!

Somnul - ce notiune îndepartata...!

lacom privesti si nu te mai saturi;
Pastrezi în ochi si compari
o strada cu alta, un pod cu altul, o privire cu alta...

te uiti la fetele oamenilor;
mergi cu metroul sau cu autobuzul...
nu-ti plac limuzinele -
prin geamurile fumurii nu stii
cine (si nici daca) te priveste;
esti atent mereu la altceva;
nici macar nu te întrebi
daca ochii celor ce merg
cu sfidatoarea masina
vor fi întâlnit vreodata zâmbete necunoscute.
E mai bine asa:
pe strada, în metrou, în lenesele autobuze
oamenii intra cu tine în vorba ca într-un sat;
"În fond, New York-ul e un sat"
spune malitios cineva
si poate ca din punctul cel mai frumos
de vedere - metaforic, adica, - avea dreptate;
o lume ce cuprinde atâtea lumi mici;
în acest haos babilonian se petrec
cele mai simple lucruri cu putinta.

putea-vei vreodata uita veverita aceea
din usa unei case din Queens,
veverita aceea ce statea ca în pozele
din cartile copilariei
rontaindu-si cu atâta preocupare aluna?...
Si de aceea ma întreb:
cum sa-ti transmit bucuria simpla
a unei plimbari în orasul acesta în care
oamenii împart zâmbete necunoscutilor
si flori prietenilor,
iar veveritele îsi iau prânzul în fata
casei noastre?

DINSPRE TOAMNA..: CATRE IARNA

Vorba ta miroase acum a iarna.
cerul tau priveste cu ochi vineti;

lacrima-mi se-ntinde-n gene lungi.
Ia un bob din ea si pune-ti
talisman când ma alungi.

Eu, lumina, am în palma...
Tu strivesti nadejdi si duci în parere de cuvinte
iod din frunzele de nuci.

Întuneric ne-nconjoara
Vântul a uitat de vara.

Vorba ta se duce-n iarna;
lacrima-mi îti cade-n palma
dar nu arde...
Înghetat e orice vis!

ÎN PELERINAJ

Si precum întâia fire din cuvinte se facu
ascult acum rostirea si cercul îl maresc.

În adâncu-mi chemarea arde ca flacara.
Îmi limpezesc privirea cu albastrul celest
îmi adap sufletul la izvoarele
Lumii deschid poarta Poeziei
si plec în pelerinaj catre mine însami.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR