POEŢI CONTEMPORANI

Doina Sălăjan
(n. 1936, Beiuş, jud. Bihor)
cursantă a şcolii de literatură „M. Eminescu” – 1952-1954

Atât
mi-e dor de tine cum mi-ar fi fost de-o carte
pe care-aş vrea s-o recitesc, dar nu
mai este de găsit în nici o parte
a lumii, cum nici tu, nici tu, nici tu…
*
Voi crede
Strigă-mă de-acolo că mă iubeşti –
Şi eu te voi crede.
Ori dă-mi despre ura ta veşti –
Şi iar te voi crede.
Gura ta nevăzută rostind
Adevăr sau minciună
Pare să cânte-un colind
Prin geruri cu lună.
Priveşte de-acolo cum cad
În ziua ce vineri şi strigă-mi râzând că în iad
mi-ar fi mult mai bine.
*
Sfâşietor
Sfâşietor că nu mai pot spune: ţii minte?
Sfâşietor că uit asta mereu;
Sfâşietor să gândesc că de-acum înainte
Amintiri despre noi voi avea numai eu.
*
Ascultând de-o poruncă a ta
Viaţa-mi va grăbi să se destrame,
Nu plânsul plâns de mine – ar stinge-o stea –
În lume sunt atât de multe drame!
Strigătul meu va fi un scâncet doar
Acoperit de-un cosmos vuiet. Toate
Nefericirile însingurate par
Din reci şi-nalte sfere ne-nsemnate.


„Doina Sălăjan nu are altă bogăţie decât sminteala versului… Versurile Doinei Sălăjan sunt ca fântânile din asfinţiturile violet – una închinată lupilor, alta cailor.” (Fănuş Neagu)
„Doina Sălăjan este o poetă la care o anume candoare genuină, o anume „naivitate”, ţesută din sentimentalism, nostalgie şi privire spre un trecut personal care a marcat-o definitiv, se împletesc constant cu o puternică inteligenţă şi cu o bogată memorie livrescă…” (Nicolae Manolescu)