SCRIITORI FĂRĂ VÂRSTĂ

Nicolae ESINENCU şi frumoşii - dalbii ani...

Printre scriitorii seniori ai Chişinăului nostru, Nicolae Esinencu este cel mai vioi şi fecund - din considerente literare desigur! Dacă-l întâlneşti pe stradă, la Uniunea Scriitorilor sau aşa, accidental, la Piaţa agricolă, constatezi cu mare uimire, dar şi cu bucurie (sic!), că trecerea anilor îl ambiţionează să nu demobilizeze şi să nu ia în seamă numărul acestora. Mulţi se întreabă: „Cum şi când le reuşeşte pe toate?!” Dar maestrul îşi continuă calea, rămânând fidel principiilor sale scriitoreşti, chiar vestimentaţia îi conturează originalitatea - Blugi, scurtă „Bllufon” cu gulerul ridicat, adidaşi şi frizura a lea Chriss Norman. Niciodată nu l-am văzut „abătut sau întristat, tot timpul radiază, - prin zâmbetul său şmecher şi ochii abia mijiţi” - Buna dispoziţie!
Sigur, cititul şi scrisul la masa de lucru este, pentru Nicolae Esinencu, o îndeletnicire sfântă, iar cărţile tot atâtea „altare” cărora venerabilul le face mătănii repetate. Ştiu că are acasă o imensă Bibliotecă - Biserică sfântă a scriitorului şi, dacă o zi şi o noapte ar avea 28 de ore, Nicolae Esinencu le-ar consacra lecturii şi scrisului... Am mai aminti că este un scriitor polivalent. Scrie romane, povestiri, nuvele, face originală poezie, semnează piese de teatru. în general, scriitorul procedează aşa cum îi place: nu-i scapă niciun detaliu din propria viaţă, zbuciumată şi aventuroasă în destule momente.
Întotdeauna e sincer, cu efluvii de moralist, pentru că unele studii le-a făcut în şcoli deosebite...
Are o memorie uimitor de bună, proaspătă, încât succesiunea evenimentelor mereu le însoţeşte cu note de umor, de pauze meditative, aşa că te simţi ispitit să întorci pagina romanului auto¬biografic... pe care nu l-a scris...
Prin anul 2011, acordându-mi un interviu, Nicolae Esinencu mi s-a confesat: „De obicei, eu încep să scriu la patru dimineaţa. Mai bine zis, de o viaţă mă trezesc la patru dimineaţa. Şi asta chiar de se întâmplă să vin la trei noaptea. Scriu, dacă nu se întâmplă să bată vecinii cu pumnii în pereţi. Citesc dacă nu stau aiurea în faţa televizorului. Şi toate astea se tărăgănează până la şapte, când se-avântă familia-mi la viaţă. Din clipa când mi s-a trezit familia, sunt dispus să părăsesc cuibul în orice clipită. Mă simt în aceste momente ca o lăuză. Simt necesitatea să-mi încarc bidonul cu energie, să-mi fac, cum se zice, plinul, pentru a mă arunca din nou la orele patru în lanul masiv al literaturii...
Şi până să fac plinul, clar, pălăvrăgesc, stau cu mare plăcere la taclale cu ţara!”
Nicolae Esinencu face parte din categoria oamenilor cu „Bun - simţ”. DEX-ul nu oferă în româneşte două expresii franceze: „bon sens” şi „sens comun”. Aşadar el are capacitatea de a judeca şi aprecia just oamenii şi evenimentele la care participă, sau a participat.
Mai ştiu că poartă cu sine, în memorie, un imens material pentru mai multe romane şi piese de teatru, însă poezia, despre care afirmă că este alcătuită nu numai din cuvinte, ci şi din tăceri, anunţă triumfarea sa invizibilă şi adaugă imediat sintagma fără cuvinte, iar noi, cititorii, rămânem impresionaţi de această imagine a unui scriitor conştient de menirea sa, conştient fiind că prin pleata-i unde se plimbă neaua anilor...
Deci câţi ani are scriitorul Esinencu?