CRONICĂ LITERARĂ

"DESPRE CUM NU AM RATAT O LITERATURA GROZAVA"

Recomand cu deosebită căldură noua sa carte cu şi despre scriitori, despre existenţa lor, aşa cum poate fi zugrăvită de dialogurile scriitoarei Angelei Baciu, dialoguri ce mărturisesc despre vieţile scriitorilor, despre filosofia creaţiei, despre încruntările şi duioşiile acestor oameni ce fac posibilă literatura română contemporană, adesea plătind un preţ de martiri, căci epoca noastră este anti-culturală.
Nu sunt mulţi, aceşti veritabili cronicari de vremuri noi, ca Angela Baciu, ce înţeleg importanţa apărării valorilor româneşti, sacrificând din timpul dedicat scrierii propriei opere.
“Despre cum nu am ratat o literatură grozavă”: prietenia nu trebuie să dispară, în lumea în care dispar reviste, dispar tirajele îndestulătoare, dispar cărţi, dispare măsura buneicredinţe, dispar epistole, dispar oamenii frumoşi
Cartea de faţă, "Despre cum nu am ratat o literatură grozavă", pe care Editura Junimea a lansat- o la Târgul de Carte, Arte şi Muzică, LlBREX 2015, laşi, pe 14 martie, şi la a cărei lansare am participat cu un cuvânt de prezentare, este animată de dorinţa autoarei de a supune atenţiei întâlnirile sale cu mari scriitori romani contemporani, întâlniri aşezate sub zodia prieteniei literare.
Este o carte scrisă cu har, despre oamenii care fac literatura română prin harul scrisului lor. Este o carte a vieţilor celor ce par făcuţi din cuvinte. O carte de confesiuni şi de empatii cu omenescul cel mai pur, ce vine odată cu mărturia despre preţul vieţii încredinţată autoarei de scriitori care, adesea, prin boema sau depresia lor de supravieţuire, pot părea publicului nişte super-oameni. O carte-lume, în care scriitorii români contemporani se mişcă natural, părăsind veşmântul de protecţie al costumului de scenă, intrând cumva în papucii şi halatul, aromele, gusturile şi luminile tainice din cămări şi şemineuri ce le încălzesc camera de lucru, ungherele inimii, cămările sufletului. O apariţie cu valoare documentara şi memorialistica notabilă, în care, peste decenii, cercetătorii vor iscodi pentru a da de urma cutărui sau cutărui detaliu surprinzător despre vieţile scriitorilor ce au trăit şi au scris chiar în vremea coliziunii dintre civilizaţia Gutenberg şi civilizaţia informaţională şi digitală, când capitalul de scrisori, de mărturii scrise pe suport de hârtie a fost radical înlocuit de computer, una din consecinţe fiind pierderea iremediabilă a mărturiilor reale despre viaţa autorilor.
Volumul Angelei Baciu reprezintă o realizare notabilă, pe care Uniunea Scriitorilor din România ar putea să o adauge bunelor sale practici şi iniţiative de marketing pentru literatura romană şi pentru scriitorii ei, în condiţiile în care literatura, cultura şi educaţia traversează astăzi un con de umbră, iar profesia de scriitor este minimalizata şi denigrata.
Pledoariile pentru valoarea acestui demers inclus în carte au fost susţinute de mulţi dintre protagoniştii dialogurilor:
"Un volum de interviuri este oricând binevenit, deoarece aduce în fată probleme pe care, de multe ori, cititorii nu le cunosc şi care îi ajută să intre în lumea ascunsă a literaturii. La aceasta contribuie, în primul rând, cel care formulează chestionarul şi care, precum dumneavoastră, se bazează pe o cunoaştere aprofundată şi adecvată a respondentului." (Prof. univ. Dr. Dan Mănucă, UAlC, laşi)
"Cinste autoarei acestor convorbiri, pentru că, prin străduinţa ei, cititorii ne pot vedea aşa cum suntem , nu cum am vrea să fim..." (Adrian Popescu, Cluj )
"Şi cartea de faţă este un fel de jurnal, dar nu personal, ci al timpului sau mai exact al personalităţilor în timp, ceea ce e cu totul altceva. Nu pot decât să mă alătur celor care vă felicită şi să întorc spatele celor care vă critică din rea credinţă sau invidie!... Cu siguranţă atacurile sunt anteprogramate ca şi exagerările de altfel. Important însă este faptul că această carte să-şi găsească cititorii, să-şi găsească criticii care la rândul lor să-şi găsească din nou cititorii...Eu ca scriitor şi traducător mă simt măgulit să apar între coperţile acestei cărţi - a unei autoare căreia i-am acordat încrederea în urmă cu două decenii - fără a fi "cenzurat" sau fără a mi se întoarcă frazele în gură precum mi s-a întâmplat de nenumărate ori, şi nu numai mie! O admir pe autoare nu numai pentru opera ei, ci mai ales pentru deosebitul ei angajament pentru cultură, pentru deosebită activitate pe care o face în Galaţi şi pentru străduinţa de a duce tot mai departe valorile real existente în România!" (Cristian W. Schenk, Germania)
Structura cărţii oferă un dialog proiectiv, de la timpul prezent, către cel trecut. Astfel, în capitolul întâi sunt incluse dialogurile cu scriitorii aflaţi în viaţă - lnterviuri la cafea cu: NORA lUGA, NORMAN MANEA, CONSTANTlN ABALUTA, ANA BLANDlANA, LlVlU ANTONESEl, LEO BUTNARU, ADRlAN POPESCU, ADRlAN ALUl GHEORGHE, CRlSTlAN W.SCHENK, lOANA PÂRVULESCU, LUClAN VASlLlU, GELLU DORlAN, DANlEL CORBU, MlHAlL GALATANU, THEODOR CODREANU, GEORGE VULTURESCU, lON CRlSTOFOR, ANGELA FURTUNA, DAN MÂNUCĂ, DAN MlRCEA ClPARlU, NlCOLAE GRlGORE MARASANU, PAULlNA POPA, HORlA GÂRBEA, ŞERBAN CODRlN, ŞTEFAN lON GHlLlMESCU, VASlLE BAGHlU, GEORGE VULTURESCU, ADRlAN MUNTEANU, MlHAELA ALBU, ADRlAN GRAUENFELS, BALAZS ATTlLA, CRlSTlNA RHEA, CONSTANTlN FROSlN"...
Volumele ulterioare vor include multe alte nume, după cum anunţă autoarea, care nu se află la primul, ci la al cincilea volum de dialoguri şi portrete.
Capitolul al doilea este un remember, readucând în faţa cititorilor efigia unor mari creatori, despre a căror dipariţie adesea nici nu am luat seamă cum se cuvine, căci timpurile sunt alerte... - " Îţi mai aduci aminte, Doamnă" ANGELA BAClU, în dialog cu regretaţii: NlNA CASSlAN, GEORGE ASTALOS, CONSTANTlN ClOPRAGA, DAN ALEXANDRU CONDEESCU, EMlL lORDACHE, CEZAR lVANESCU, EMlL MANU, FĂNUŞ NEAGU, CORNEL REGMAN, lON ROTARU, MlRCEA SANTlMBREANU, MlRCEA HORlA SlMlONESCU, RADU G. ŢEPOSU, LAURENŢlU ULlCl, MlRCEA ZAClU" ... Capitol mai scurt, alert şi marcat de nostalgii, adăugând cărţii un frison.
Capitoul al treilea include exerciţii de sinceritate, mizând nostalgie şi pe introspeţie... - Aşa cum i-am cunoscut incită la o călătorie făcută în laboratorul unei doamne care, în ciuda dezinvolturii şi a atractivităţii, cunoaşte mai ales partea de purgatoriu şi de suferinţă a condiţiei umane, dar o sfidează prin forţa unui caracter nobil şi prin frumuseţea asumării unui final apoteotic de noblesse şi de prietenie literară.
La finalul cărţii sale, Angela Baciu oferă una din cheile jocurilor sale şi devoalează strategiile de abordare folosite, mărturisind: "Cartea poate fi şi o poveste-experiment, poveste joacă despre cum poţi să-l descoperi pe celălalt ascultându-l răbdător într- un fotoliu, privindu-i mişcările, siguranţa paşilor din propria casă, sau cum este privit de ceilalţi pe stradă, câte cuburi de zahăr pune într-o cafea, sau cum se descurca stângacii într-o lume de dreptaci.
Jurnalistul şi scriitorul, faţă în faţă. lntervievator şi intervievat. Fiecare îl cunoaşte pe celălalt şi, pornind de la ideea prieteniei literare, se ajunge la descoperirea omului, artistului şi chiar a literaturii. Un univers cultural în câteva zeci de minute. Clipe magice, trăite live, deopotrivă cu cititorul. Toţi trei descoperim împreună cum se apropie oamenii prin dialog şi cuvânt, mărturisiri şi trăiri semnificative. O poveste-călătorie despre împliniri, credinţe, călătorii, mari iubiri şi dezamăgiri, despre cine poate primi Premiul Nobel, despre debuturi, amintiri din tinereţe şi spaime la bătrâneţe, repere în literatură, despre întâmplări uitate şi dialoguri cu cei plecaţi la îngeri, imaginate poate, despre nelinişti, melancolii... despre... ei, despre multe detalii din viaţa lor. Constat că şi aceasta este o carte încă neterminată, pentru că, se pare, arta conversaţiei naşte mereu dorinţa de a mai vorbi, de a mai întoarce o filă ... după un dialog început timid în faţa unei ceşti de cafea vine altul, şi apoi altul..."
Da, prietenia literară poate fi hârtia de turnesol care scoate în evidenţă prezenţa inefabilă a acelor mici detalii din viaţa unui autor, detalii care, întocmai pepitelor de aur din nisipul fin, îl transformă pe cre¬ator într-un om deopotrivă obişnuit şi providenţial. Pentru că, magistru alchimic, el face din viaţă, literatură, şi din literatură, propria existenţă, totul sub ochii uimiţi ai cititorilor, care învaţă, astfel, să trăiască prin poveştile altora, dar şi să citească propria viaţă în cheia unei poveşti nemaiauzite. Nu este, oare, acesta, unul din miracolele pentru care merită să iubim literatura şi cărţile noastre de toate zilele, cât şi pe Măria Sa Scriitorul?

Angela FURTUNĂ