Porto-Franco

Scrisori netrimise

Sterian Vicol

Rubrica: Scrisori netrimise  /  Nr. 140/2007

SCRISORI NETRIMISE

CIMPOI, DUNAREA SI PORTO-FRANCO

Cum „traducem” titlul de mai sus? Pai, însusi autorul "Caderii în sus a Luceafarului" a spus-o, scriind de nenumarate ori, venind la Galati, ca, aici, iubeste el cel mai mult si mai mult Dunarea dar si Porto-Franco (la începuturi era si Editura cu acelasi nume), publicatia culturala care-i înlesneste în paginile ei întâlnirea cu confratii danubieni, pe urma...
Când l-am pipait pe Mihai Cimpoi cu privirea mai întâi, apoi l-am atins cu dreapta dând noroc barbateste si chiar ne-am îmbratisat, a fost (prima oara) prin 1990/91, la Galati cu ocazia "saptamânii culturale basarabene", organizata de câtiva inimosi care lucram în cultura. Venise cu o "armata" de scriitori: Gheorghe Voda (plecat dintre noi), Grigore Vieru, Leo Butnaru, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Victor Dumbraveanu, altii si altii. Când le ofeream câte o floare de magnolie, lacrimau pe ascuns. Lacrimam si noi, amfitrionii. Apoi, cu totii calatoream noi si ei, ei si noi, adica noi, pe colinele dulci ale Moldovei pe la festivaluri si pe o parte si pe alta a Prutului încât odata am strigat, la un popas, furat de peisaj: "Sa luam Prutul pe brate", ceea ce unii l-am si luat. Era. Adica este. Mihai Cimpoi, mai la început nu prea arata a general al armatei de scriitori care-l ascultau pe când el tacea frumos (era si frumos, cel mai frumos dintre noi), cu o carte mereu în mâna si cu un pix în buzunarul de la inima... În 1993 îi aparea la Editura Porto-Franco din Galati (cei doi directori, Radu Mihaescu si Ion Chiric si ing. sef Mircea Mihai, scriitori si ei, au plecat, hat, la ceruri), volumul "Caderea în sus a Luceafarului", apoi, la aceeasi editura, trei ani ani târziu i se tiparea "O istorie deschisa a literaturii române din Basarabia", apoi cronici, de si despre, în revista. Rubrica permanenta "fragmentarium" pe care Mihai Cimpoi, Academician si Presedinte, Doctor în Eminescu, dar mai presus de toate Omul si Prietenul nostru si Prietenul prietenilor nostri, si chiar de-ar avea, si al dusmanilor care nu sunt decât adversari în cel mai rau „caz”.
Transcriu câteva sintagme, un adevarat simpozion de metafore, pe care i le-au adresat de-a lungul anilor confratii: "Mihai Cimpoi - un remarcabil eminescolog", Administratorul literaturii basarabene, Un avocat al scriitorilor basarabeni, Un Calinescu dintre Prut si Nistru, Muntele din fata, Cimpoiul etern, Soldat si Poet, Stâlp al vietii culturale din Basarabia si înca multe altele... Când Mihai Cimpoi ne-a onorat serbarile prilejuite de aparitia revistei Porto-Franco cu nr. 100, atunci mi-am dat seama clar ca nu-i doar un Academician, un enciclopedist, ci si un Milescu Spataru dialogând cu spatiul si timpul eminescian, dar si cu zecile si sutele de personaje, personalitati ale lumii contemporane întru cunoasterea mistuitoarelor flacari ale geniului nascut la Ipotesti. L-am cunoscut, as zice, fara sa gresesc prea tare, ca pe un mare preot slujind cu aceeasi bucurie limba româna si într-o librarie, si într-o gradina publica unde se cununa o poetesa, dar si într-un restaurant unde muzica nuntii adauga noi ritmuri si-ntelesuri lumii... Nu s-a vaitat o clipa, mereu era printre primii, în rândul dintâi, si la Casa Memoriala Hortensia Papadat-Bengescu, si la Biserica cu hramul Sf. Parascheva de la Liesti, ori la Casa Memoriala "Costache Negri", sau la Casa Memoriala "Grigore Hagiu" de la Tg. Bujor. Între "sau" si "ori", ori toate la un loc...
Acum, când a împlinit 65 de ani în chiar zodia fecioarei, eu îl salut pe Mihai Cimpoi ca pe un Preot/ General sau General/Preot al literelor românesti si-i spun (desigur, nu pentru ca a scris despre cartile mele) numai lui, la ureche, aici pe malul batrânului Istros, ca sa se auda pâna la izvoare: La multi ani cu sanatate, Mare Prieten, si nu uita: Un CIMPOI NU SE POATE COMPARA DECÂT CU UN CIMPOI, fiindca, nu-i asa? - CIMPOIUL E ETERN!

PS -1 Societatea Scriitorilor „C.Negri”, Revista PORTO-FRANCO, Biblioteca judeteana,,V.A. Urechia" si Primaria Municipiului Galati au acordat domnului Academician Mihai Cimpoi, cu ocazia împlinirii a 65 de ani, TITLUL de membru de onoare al Clubului „Prietenii lui GRIG”. Motivatia: pentru interesul acordat cunoasterii Vietii si Operei poetului GRIGORE HAGIU - fiu al meleagurilor galatene.

Voteaza:
Total: 1.00 (2 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR