CRONICĂ PLASTICĂ

Mircea Cojocaru, opţiunea pentru forme constructivist-decorative

Pictorul Mircea Cojocaru, cu ale cărui creaţii iubitorii de frumos din Galaţi au avut prilejul să se întâlnească recent în expoziţia „Florile roşii”, deschisă la Cafeneau literară de la Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, este un artist care coboară dintr-un vechi sat din Nord-Vestul judeţului nostru, aparţinând comunei Nicoreşti, Coasta Lupei, unde s-a născut la 6 octombrie 1955. Cu mulţi ani în urmă, s-a stabilit în Tecuci, oraş în care trăieşte şi creează şi astăzi. În peisajul cultural contemporan de aici, cu puţini artişti plastici (Nicolae Placicov, Ştefan Buţurcă, Dan Mateescu, Petru Tulei), este o prezenţă activă, dinamică, reţinând atenţia prin iconica tablourilor sale, configurată într-o viziune constructivist¬decorativă sau cu ecouri din arta suprarealistă şi abstractă. Nu a renunţat însă nici la forta artei realiste atunci când a imortalizat pe 'pânză secvenţe ale peisajului urbanistic al Tecuciului, aspecte din Veneţia sau scene de inspiraţie biblică. În acestea din urmă, am putea spune că se apropie chiar de arta renascentistă.
De-a lungul timpului, Mircea Cojocaru şi-a organizat mai multe expoziţii personale la Tecuci (1980, 1995, 2000, 2003, 2005, 2009, 2012), Iaşi (1980, 1989, 1999), Galaţi (1998, 2014), Bucureşti (1998, 2000), Focşani (2003), Bârlad (1999, 2002, 2003), Douai şi Lille (Franţa, 2008), participând şi la unele manifestări colective de profil din Iaşi, Galaţi şi Tecuci. Are lucrări în colecţii de stat şi private din România, Franţa, Israel, Belgia, Suedia, Anglia, Austria, Canada. Despre pictura şi grafica sa au scris criticii de artă Valentin Ciucă, Radu Negru, Eugen Radu Layăr, scriitorii Ana Blandiana, Romulus Rusan, Ştefan Andronache, Vasile Gica, pictorii Ion Ţarălungă şi Vasilian Doboş (acesta este şi scriitor şi cronicar plastic). Numele său figurează în monumentalele volume ale lui Valentin Ciucă „Un secol de arte frumoase în Moldova, vol. II (Editura Art XXI, Iaşi, 2004) şi „Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova, 1800- 2010” (Editura Art XXI, Iaşi, 2011), în micul dicţionar enciclopedic al lui Vasile Ghica „Nasc şi la Tecuci oameni” (Editura Pim, Iaşi, 2008) şi în „Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni” al subsemnatului (Editura Axis Libri, Galaţi, 2013).
Universul picturii şi graficii lui Mircea Cojocaru este bogat şi divers. El este populat de o lume fascinantă de forme de o deosebită acurateţe, care şochează prin culoarea strălucitoare, de esenţă fovistă, şi prin exprimarea liberă, ce nu pare a fi umbrită de inhibiţii ale celui căruia îi lipsesc studiile academice. Din capul locului reţinem preocuparea artistului pentru figura umană, fixată pe pânză sau carton fie în compoziţii, fie în portrete cu trimiteri directe la personalităţi care au marcat cultura românească şi pe cea universală. Unele lucrări sunt de natură livrescă, fiind inspirate din „Decameronul” lui Boccacio, din poezia lui Jorge Luis Borges, din mitologia greacă şi cea biblică. Altele sunt expresii ale erosului sau îşi au originea îb frumuseţile naturii şi ale mediului în care se mişlcă pictorul. După cum o serie de tablouri sunt plăsmuiri ale fanteziei sale bogate, materializări ale unor idei ce ţin de existenţa şi condiţia umană, de raporturile omului cu semenii săi şi cu divinitatea. Structurile geometrice la care recurge, desele alunecări în suprareal şi abstract, ni-l recomandă pe Mircea Cojocari ca fiind un pictor mai mult cerebral, însă cromatica tablourilor, linia elegantă şi mlădioasă a desenului lasă să descoperim un artist foarte sensibil, un liric sub penelul căruia culoarea dobândeşte sonorităţile muzicii. De altfel, muzica îi este chiar foarte apropiată, dovadă portretele remarcabile ale lui Enescu, Beethoven, Berlioz, Mozart, Wagner, compoziţiile cu instrumentişti sau cele intitulate simplu „Muzicală”. Cercul, triunghiul, pătratul, rombul, arcada, scara, linia curbă, îngerii sunt simboluri frecvent întâlnite în picturile sale, iar când în compoziţii introduce elemente din natură, ele suferă metamorfoze, sunt descompuse, suprapuse, combinate după o logică personală în ansambluri pe care ochiul le savurează. Mircea Cojocaru are tendinţa de a lungi personajele, siluetele feminine sunt graţioase, conturate cu o linie şerpuitoare („ Izgonirea din Paradis”, „Visul”, „Alei în necuprins”, „Începutul”, „În căutarea Paradisului”). Adesea se străduieşte, cu rezultate inegale, să picteze într-un stil ce evocă mozaicul („Floarea-soarelui”, „Flori în vas de cristal”, „Natură statică ci floarea-soarelui”, „Nud”, „Clown”). Abordările în cheie abstractă sunt combinaţii de forme plăsmuite pentru a ilustra anumite idei („Oul lui Columb”, „Tunelul”, „Boul pe acoperiş”, „Baladă”), iar în unele tablouri, iniţial pornite de la elemente concrete, accentele suprarealiste sunt evidente (”Femeia îndărătnică”, „În travesti”, „Cal circumscris”, „Balenă înghiţind un cal”, ,„Ruigby”, „Adam şi Eva”) .
Şi în expoziţia de la Galaţi Mircea Cojocaru a prezentat o suită de lucrări în care apar motive cunoscute ale picturii sale: dansatoare cu forme gracile („Vals”, „Moartea lebedei negre”), odalisce („Odaliscă”), cai stilizaţi (Duet”, „Amazoană”, „Zbor” ), monahii („Călugăriţă”), instrumentişti („Mioritică”, „Mica ţiganiadă”), elemente cosmice şi vegetale („Amurg suprapus”), personaje în ipostaze hieratice (”Fructele roşii”), scene biblice compuse în cheie abstractă („Fuga din Egipt”). Sunt lucrări de factură modernă, pictate în stilul care l-a individualizat pe artist. Scriitura lor este elegantă şi cursivă, formele sunt riguros organizate, ansamblurile cuceresc prin imagistică şi ritmica dinamică, prin sensibilitatea şi puritatea culorilor. Pictorul foloseşte din abundenţă roşul de diferite nuanţe, pe care-l acordă cu tonuri de verde, ocru, albastru, negru, alb, violet, griuri colorate, răspândite cu o pensulaţie lisă, îndeosebi prin juxtapunere. Despre tabloul „Fuga din Egipt”, cu o temă de sorginte biblică, dar transpusă într-un limbaj de forme abstracte, pictorul şi scriitorul ieşean Vasilian Doboş spunea că poate fi expus în orice muzeu european. Şi nu numai acesta, ci şi atâtea altele, fiindcă Mircea Cojocaru este un pictor original, cu o viziune profund modernă, care a avut o evoluţie meritorie pe cont propriu şi care are încă multe de spus prin creaţia sa.