POEŢI DUNĂRENI

Virgil Nistru Ţigănuş

Mai înalţi ca uitarea
Pomii-au crescut mai înalţi ca uitarea –
par răsădiţi dintr-o altă plămadă
Martirii din hram nu pot să-i mai vadă;
stoluri zvâcnesc din găvanele alde
în fântâni de azur ei rămân să se scalde
Şi-n sunet de clopot – la Dumina Mare.

Triumf
Din miez de stejar ţi-ai face o casă
Coperământ – din draniţă de munte
Pridvoru-nchis cu piatră şi o punte
peste un lan de ismă neculeasă.
Iar lângă porţi ai mai săpa fântână
(cum te-ndemna un bard din studenţie=
cu stele reci – în vad de apă vie
şi cu icoana Precistei-stăpână
Ţi-ai mai chema, de-or osteni, copiii
să ajunaţi cu pâine şi cu miere
Veţi auzi un greier prin unghere
cântând în şir cu duşii şi cu viii…
De n-ai răzbit, amurgul nu te lasă
Siţa e-n codrul risipit sub munte
Din lespezi sure ţi-ai făcut o punte
Din prag-n prag să te întorci acasă…

O cale către sine
Mai sus de noima bolţii austere,
înfiripat din scame de Lumină,
Virgil Nistru Ţigănuş
ne-aşteaptă râul ce va fi să vină
din miezul necuprins al unei sfere
În nouă trepte, pilda hialină
îşi regăseşte calea către sine
Peregrinăm prin umbre divine
În spaţiul mistic creşte o grădină…

De ai fi scris pe table de argilă
De ai fi scris pe table de argilă
s-ar fi aflat, în ierburi, o frântură
dintr-un întreg nezugrăvit pe-o filă
şi-un sunet din fantasta uvertură
prin care se revarsă necuprinsul,
un spirit pur răsfrânt spre fiinţare
nepărăsit de-naltul, neînvinsul
dor lăuntric, vrednic de iertare…

Despovărat de patimi, eşti iubire…
Despovărat de patimi, vei deveni iubire,
sălaş al milei şi iluminare
a limitelor veşnic schimbătoare
în transparenta lor sălăşluire
Spre-un nou Carmel şi mai presus de fire
te-o duce luntrea cât un fir de grâu
un rug va trece pe sublimul râu…
Lumina ne-nserată e iubire.

În Basarabia cu morminte de regi…
Pe umărul frânt al vechii Moldove
O cetate de ape tresare din slove
Cheile Doamnei – cu peceţi tăinuite
te-ndeamnă să vezi cărări încâlcite
Coline regale nebotezate
Deschid labirinturi nedezlegate
Cu arderi de tot din sfinte altare
te chem să te-ntorci în Ţara Ta Mare,
la regii din cartea frumoasei Moldove.
Sub arcuri de lut să cauţi izvoare,
pe tumulI de fum – s-aprinzi felinare…

În curând noaptea…
În curând, Noaptea va-ncepe să crească
ca-ntr-o poveste rostită în somn
Vei fi prinţ creştin în straie de domn
cu zale de zăpadă împărătească
În heliante săli hibernale
Vei asculta doar vorbe de alint,
(descântece de slavă ce nu mint
în rima tristă-a versurilor tale…)

*Selecţia poeziilor a fost făcută de Sterian Vicol din volumul „Alegerea NOlMELOR”, Ed. Academica Galaţi, 2014. Virgil Nistru Ţigănuş, profesor universitar, este nu numai un excelent cronicar şi istoric literar, eseist şi exeget ci şi un veritabil poet şi coleg în redacţia „Porto-Franco”.