SCRISORI NETRIMISE

de Sterian Vicol

Jâlţul cu cap de câine
În câmpul magnetic creat
de-o nebuloasă cu raza de atingere
în mijlocul odăii unde scriu,
stă răstignit dar nu bătut în cuie,
un jâlţ în care mai doarme câinele roşu
ucis de tata, în copilărie –
Numai scheletul său e acolo, răsucind
până la ultimul os, blana care-i însăşi
spătarul şi braţele jâlţului de-acolo…
Însă ochii câinelui mort în care se vede
întunericul zilei de-afară, stau ficşi,
ţintuind raftul cu cărţi de-ale fericitului
părinte plecat şi el într-o călătorie
nu de muritori –
Şi cum se uită lung, numai într-o direcţie,
se poate descoperi în orbita ochiului
alt ochi, ca de păianjen care ţese
pânză fină, invizibilă peste jâlţul
din mijlocul odăii, prins în câmpul magnetic
al nebuloasei create chiar de mine,
martorul unic al acestor dezastre…
Când noaptea din fundul ochiului
destramă rochia din imaginaţia unei fecioare,
odaia întreagă se roteşte în jurul jâlţului
şi-un strigăt abia auzit leagă ferestrele
care nici n-au fost, într-un buchet
lung şi subţire ca un sicriu de copil –
Când ziua din ochiul celălalt al câinelui
cu capul înnecat în blana jâlţului, trimite
în odaie primul semnal, o rază zigzagată,
atunci vocea aceea se aude numărând
cărţile din raftul până la tavan, şi filele,
citite ori necitite, din antica Eladă
până la poezia Aurei Christi de ieri şi de mâine!
Şi, vai, cât mai este, cât, să numere şi literele
cărţilor din biblioteca bătută în cuie
în peretele dinspre fundul odăii ancorate
de undele câmpului magnetic ce reţine
capul câinelui înnecat în blana jâlţului
despre care se vorbeşte încă şi voi
vă credeţi anonimii din urmă!

Ghinda puiului de stejar
Vocalele dintr-un cântec
se-aştern, rând pe rând, la picioarele tale,
apoi, creanga de stejar şi păsările ei
încheagă într-un bulgăre de miere
strigătul tău, numai de tine auzit
şi de clopotul de argint al iernii
din copilărie –
Din plâns – îmi spuneai – scrisul rămâne
cum din scris numai plânsul continuă!
Fiindcă Tu mănânci versurile mele
ascunse-n ghinda puiului de stejar
până se fac negre, căzute din norul rotund
pentru alte cerneluri –
Şi-atunci, mai simplu e să ne vindem,
o, sângele! E greu!
Uite, ţine punga cu sânge
ca pe-o clepsidră a nimănui;
du-o în Râpa Zbangului, la locul dintâi,
unde flăcăul Alistir, prinţul/hoţ
al ţinutului, a tăiat viţelul lui moş Meluţă,
şi el cunoscut în hora satelor din jur,
şi pârâul de sânge a lovit pe Maria!

Ograda lui Napaleon
Am visat că alergam într-o seară
prin ograda lui bădia Napaleon
zis Palişcă, acolo alcoolul fără
margine, răsufla din cazanul de ţuică!
Fericit ca un cititor de biblie,
L-am auzit pe părintele Palaga cum
înjura de mama focului pe Luţa cea
care ademenea flăcăii la băutură!
Lăudând salcâmii, dădeam ocol după ocol,
până strângeam într-un singur punct
toată grădina şi ograda moşului, unde
se-auzea bolborosind alcoolul aburind
din sămânţa poamei în cazanul de aramă!