PROZATORI DUNĂRENI

Masculul Alfa şi utopia nasicornilor
(ficţiune)

Teddy este un bărbat trecut de ani cu un nas lung, strâmb, îndoit ca un corn, pe care stau puşi nişte ochelari de miop. Pe cap poartă o şapcă trasă până pe nas, abia de-i mai vedeai lentilele ochelarilor. Zece ani din viaţa mea m-am raportat la acest om, i-am fost subaltern De curând, mai precis în prima zi de Crăciun, l-am reperat într-un parc al pensionarilor, gesticula, apoi surâdea unui grup de bărbaţi grosieri, rusticani costumaţi ca şi el, de sărbătoare. Toţi arătau smeriţi (cu excepţia lui Teddy), de parcă le-ar fi vorbit preotul satului despre naşterea Fiului Domnului. M-a intrigat că Teddy era descoperit şi purta plete lungi, sării, umflate şi zburlite puţin de vânt... i se contura nasul de inorog şi surâsul deferent, ah plebea, se-ndepărtase de ea, părea să spună, sunt şi ei nişte bieţi ţărani migraţi la oraş. Se vedea cât de colo că ţin rasial şi sentimental de aceeaşi viţă, seminţie, toţi îmbrăcaţi frumos pentru marea sărbătoare creştină. Brusc mi-am amintit de răspunsul pe care mi l-a dat Teddy, când l-am întrebat, unde crede el că-i mai bine să ne facem lucrări funerare, la oraş sau la sat.
- Fii serios, acolo Dumnezeu te va descoperi mai greu.
- Dar el ştie că existăm, plus avantajul Lui că-i ubicuu.
Îi văzusem lucrarea funerară în cimitirul Eternitatea al urbei. Pe cruce, prenumele lui era cel real, nu acela alintat de femei, Teddy. Unii îl bârfeau că şi calificarea lui fusese amputată, din subinginer, a rămas doar inginer, impertinent şi ilegal eliminase prepoziţia „sub” din poziţia anterioară cu toate consecinţele benefice pentru cariera lui, săltându-se profesional, fără legalele şi istovitoarele examene pentru diferenţe. Bârfe! Nici noua situare profesională nu-i marcase cine ştie ce viaţa, în cazul lui era o altă forţă obscură, dar puternică, pe care o descifrai pentru o clipă doar atunci când îşi scotea ochelarii de miop, ca să te examineze, parcă i se prelungea nasul, fiind nevoit să clămpăne mărunt din buze. Părea, fără ochelari, un personaj din desenele animate, Pluto, Donald et comp., deşi avea simţul umorului dezvoltat, dar mai ales atunci când îi situa pe alţii în ridicolul contextului vieţii. „Nu mă tem de tine!” ar fi vrut să-ţi spună, „ lasă că-ţi voi descoperi eu punctele tale slabe şi le voi exploata în favoarea mea, fără milă şi îndurare”. De unde avea această putere, acest miez dominator? Din satul lui mare cât o urbe, sau dintr-un lanţ de inşi puternici, care au înlăturat şi dominat pe mulţi?! Cu acest inventar genetic venise Teddy printre noi, înspre noi, te înfricoşa puţin, ori te punea în gardă.
Fără menajamente, ori scrupule inutile înlăturase şi înlocuise o echipă managerială, alcătuindu-şi alta, potrivită pentru noul complex şcolar, pe care-l proiecta. Se lansa în construirea unei cantine, a unui cămin, ateliere concordante, cu indivizi(maiştri, ingineri, profesori) puşi la treabă, controlaţi şi ameninţaţi, pedepsiţi. Apăruse şi ceva nou (descoperit de el cu încântare) în personalul învăţământului tehnic, diferit faţă de cel întâlnit în lumea industriei grele, de unde venise el - prezenţa multor femei: naive, frumoase, timide, calde, ori dulci ca mierea (spera), faţă de voinţa lui aspră şi acră... Doamne, cât de multe sunt, doar să întinzi mâinile şi să le apuci de ţâţele dolofane. Maica Domnului, poţi aluneca pe gheaţa sclipitoare a acestui lac erotic, patinoar din paradis. Avea atâtea de făcut, trebuia să fie harnic şi intransigent, cum spuneau şefii politici comunişti, însă, unde se întorcea ori se foia, dulceaţa lor dădea-n foc şi-l deruta. În noua lui echipă managerială tocmai intrase o damă rapidă, inteligentă, subţire şi încrezătoare, o regină a felaţiei, cum auzise, fiica celui de al treisprezecelea trib Khazar, Hulda. Ea-l consilia permanent, îi dădea soluţii, dar îl şi amenda, când era prea dur, îl ruga şi-l invita la iertare, la preţuirea altor valori, mai ales cele ale tribului de femei. Teddy s-a încurcat cu Hulda, noroc că a emigrat, altminteri ar fi făcut din el, din voinţa lui de fier de a corecta şi construi, un individ flasc, un clement şi din nou toate ar fi mers ca înainte – comod, somnolent, nepăsător. Hulda îl cucerise prin inteligenţa şi prin picanteria felaţiei, dar a plecat. Fără ea, din nou s-a apucat de muncă, alergătură, control, pedepse, mutre acre etc. Parcă nu mai avea spor în activitate de când plecase Hulda se frământa, voia să facă. Când, deodată, într-un colţ de atelier, a descoperit o subingineră dulcică, ademenitoare, însă logodită, cum auzise pe surse, dar şi din gura ei. A încercat s-o uite, o zi, două, o săptămână. Un magnet bizar îl atrăgea spre ateiierul ispititoarei subinginere. „Doamne, fie ce-o fi, nu pot s-o iert”. În van i s¬a confesat fata, că-i înamorată de logodnicul ei, Teddy nu se mai putea stăpâni. A asaltat-o, s-a dus şi acasă la ea într-o garsonieră amărâtă, i-a înveninat logodnicul printr-o cunoştinţă comună, cum că fata ar fi deja amanta lui Teddy Neîndurătorul. Teddy, de unde Teddy? O veche amică l-a inventat, de la Teodul, sclavul lui Dumnezeu, un prenume de alint (anglicizat de femeie, cu ironie, Teddy poza în ateu). Teddy a copleşit-o pe fată, prin laude şi mici cadouri, în fine a reuşit, a stors din ea candoarea, a supt-o şi a făcut-o senzuală, nerăbdătoare, căzută iremediabil în păcat. Bietul logodnic s-a retras, îl viciase triumful lui Teddy, ar fi vrut să¬l bată, dar soluţia a fost fuga. lnocenta subingineră a dat şi ea bir cu fugiţii, a ajuns într-un orăşel, departe găseai de lucru, unica scăpare, ca să se salveze de seismul erotic al lui Teddy năsosul, ochelaristul tenace, rapace şi pervers, îi ceruse fetei felaţie, în amintirea exoticei Khazare Hulda, ajunsă în ţările calde. Nu mai era un paradox pentru el, când avea succes în amor (numai ilicit să fie!) îi creştea şi pofta de muncă. A obţinut fonduri şi a construit o bibliotecă şi un alt cămin, efectivele şcoiii se măreau. Oh, dar nu ar fi mai cedat funcţia de şef de care depindeau atâtea: caiificative, grade, salarii mărite ori nu, căci din cele patru zări venea spre el ca un sughiţ iminent, disperata voluptate. Un dăscălaş lansase şi răspândise printre cadre ideea că eligibilitatea unui şef se epuiza după 4 ori 8 ani şi nu 12-16 cât râvnea Teddy. Altfel, dăscălaşul a fost înghesuit verbal de Nelu, şeful de partid şi de stat, vasalul lui Teddy.
- Cum mă, izbucnise Teddy, după câte am făcut eu pentru acest complex şcolar, să vină altul şi să-mi ia locul doar pentru câteva diplome la olimpiade şi la concursul pe meserii, te omoară, vor calitate, mare scofală!
Ar fi mai adăugat Teddy în sottovoce: „Şi să las leliţele dulci la doar 52 de ani, n-am voie scălda-m-aş în nectarul lor ca-n izvorul Sfintei Tămăduiri”; şi-a scos ochelarii şi examina lumea. Stop: dăscălaşul tocmai atunci a avut revelaţia, privindu-şi şeful, care-şi ştergea îndelung ochelarii cu o batistă, lăsând vederii publice faţa unui Teddy-Ţugulea, superpotentul sexual din mitologia populară.
Dascălul vorbea şi el pentru sine, fără voce: „Ăsta-i un mărunt dictator-bufon ca-n Marele Orient. Doamne, întoarce privirea Europei spre noi!” Când verbaliza aceste idei adresându-se colegilor, pe surse Teddy le afla şi zicea:
- Lasă că pun eu gheara pe tine!
Şi a pus. Teddy iartă greu.
O altă surpriză pentru subalternii recunoscutului de acum mascul alfa a fost atunci, când a picat plocon pe tava hrăpăreţului Teddy, o damă dalbă, venită de la cei care dădeau supliniri profesorilor de fizică, „o normă, plus completări, la obiecte înrudite”. Când Teddy a văzut-o pe Dariia i-a făcut norma urgent (18 ore), i-a mai dat o dirigenţie şi o clasă pentru ore suplimentare plătite.
Doamna aceasta plinuţă c-un ten alb-roziu avea un aer aristocratic. Era fiica unui avocat cu o consistentă clientelă (om iscusit, câştiga procese) şi locuia în centru, pe str. Domnească, într-o casă frumoasă. Mica ei istorie nu a făcut¬o doar tatăl ei (Teddy se informa întotdeauna) ci şi Dariia adolescenta mare. Juristul a dat-o la pregătire suplimentară la un profesor de fizică elitar chiar din liceul unde fata era elevă. Dariia era capabilă, inteligentă, dar slabă la partea teoretică a fizicii. Bun la teorie domnul profesor, însă în practică nu a putut rezista ispitei de a o seduce pe Dariia, e adevărat, se lăsa şi ea sedusă, chiar îşi dădea silinţa. Surpriza a fost că la nici 17 ani a rămas grea, spre uimirea preparatorului elitar şi încântarea juristului, ce chilipir! Scăpa de piatra din casă, altminteri stimulator de frumoasă cu tenul ei de principesă, i-au căsătorit. Poate s-a crezut că-i o jignire, exagerare când am scris „chiar îşi dădea silinţa”, într-adevăr a făcut-o, a născut gemeni. A urmat iiceul la seral şi o facultate de fizică la f.f. Bietul dascăl elitar a îndurat multe, başca anevoioasa creştere a gemenilor, însă în focul atâtor dificultăţi, Dariia se făcea tot mai frumoasă, mai ispititoare încât dascălul ghidat de onomastica persană a Dariiei a cerut şi a obţinut de la ea un legământ de castitate, în sensul menţinerii bunului renume al familiei lor. A respectat Dariia câţiva ani pactul, până când a observat, în mai multe şi pretenţioase contexte feminine, cum surâdeau şi cum se cocoşeau bărbaţii atunci când o vedeau şi intrau în vorbă cu ea. Mai întâi mental, apoi şi-n real, pactul a fost tăiat ca nodul gordian, dintr-o singură lovitură de sabie. Şi se făcuse trupeşă, ca vestita Margot a lui Villon. Dar soţul, of soţul, nu se putea lecui, îndestula de pofta pe care i-o provoca suprebul ei corp. Teddy nu a trebuit să se întrebuinţeze prea mult, porţile erau deschise, Dariia a fost de acord cu propunerile lui.
În fine, îmi crapă obrazul de ruşine, n-am vrut să văd, ce-am văzut, a fost incidental. Tocmai trecusem în goană strada (era pe înserat), ce despărţea cele două clădiri ale complexului şcolar, când am văzut sub un prun, dincolo de poartă, silueta unui bărbat care se uita atent la fereastra luminată a biroului directorial. Era chiar soţul Dariiei, profesorul de fizică, îl cunoşteam. A remarcat că l-am văzut privind prin fereastra luminată a biroului directorului, se vedea cum Teddy îi săruta şi mângâia soţia, o giugiulea, ca să nu ne îndepărtăm de limba vie a poporului. În cele cinci secunde am văzut scenele, apoi lumina s-a stins, probabil cuplul a intrat în locaţia mică cu pat unde Teddy... M-a impresionat profund postura profesorului, a soţului, iar, când ne-am reîntâlnit, întorceam amândoi capetele din jenă. No coment.
Acum poate fi înţeleasă şi judecată mai bine insistenţa lui Teddy de a fi reales în funcţia de director şi după 16 ani. Altminteri, ar fi rămas un individ mediocru la care nu s-ar fi uitat niciodată Dariia – legământ de castitate sfâşiat.
Dacă şi doamna Dariia cea albă-rozie a nimerit în bivuacul lui Teddy, din interes, fireşte, femeile din lumea de jos a şcolii seduse de el, erau în stare de gesturi cu urmări şi mai grave.
Este cazul unei foste eleve a liceului, o fâşneaţă măslinie, ce a sedus pe cantinierul şcolii, ca să se mărite apoi cu el, întrucât nu voia să se mai întoarcă în cătunul natal. Înalt şi molâu, fidel lui Teddy, cantinierul îl adora pe şef, contaminând şi pe soţia lui, care a început să se amestece în treburile cantinei şi deseori mergea cu actele la semnat în biroul lui Teddy, ce observase în ochii ei semnele adoraţiei... „E accesibilă”, gândi Teddy, şi a făcut şi cu ea ce făcuse şi cu altele în separeu, incluzând în desfătare scenele picantei felaţii. Cantinierul a fost fericit, atunci când soţia lui i-a spus că aşteaptă un prunc, în fine, a venit sorocul, iar bruna fâşneaţă a adus pe lume un cocon cu marca inconfundabilă a lui Teddy-nasicomul. Tupeistă, bruna soţie a cantinierului îşi piimba copilul în cărucior apoi iiber, de mânuţă, prin curtea şcolii, unde mulţi dintre noi au fost frapaţi de asemănarea băieţelului cu Teddy, semnul sigur fiind nasicornul (non insectă, fireşte). În mintea multora s-a născut atunci ideea unei utopii demografice, cum cerea şi regimul, aveam un mascul alfa, de ce n-am avea şi o colonie de nasicomi? Tot pe surse (avea informatori printre dascăli), Teddy a aflat ce fabulau masele umane, ideea i-a surâs, fie şi o colonie de nasicomi, tot şedea de dimineaţă până seara în şcoală, măcar să-şi răspândească genele, să-şi vadă şi să-şi crească băieţii, el nu putea edifica decât o dinastie faiică. Teddy i-a găsit fâşneţei brunete un post remunerat, visul ei. Chestionată de fosta ei dirigintă (una din cele mai lucide şi mai convingătoare femei întâlnite de mine) bruna fâşneaţă a recunoscut că nasicornul adorabil este fiul lui Teddy. „Mai bine, decât unul conceput cu molâul meu soţ, acesta va tropăi, provocând viitorul luminos al familiei”. Diriginta, fiică de militar, a transferat metafora verbului „a tropăi” în familiarul substantiv neutru succes, deci nasicomul se va dezvolta ca un om de succes, inclusiv, ori mai ales în domeniul erotic, unde va fi eruptiv ca Teddy, tatăl natural.
Apar şi alte surprize în partea locului, de la nasicomul frumuşel al fâşneţei brune, iată luăm proporţii, deoarece lumea noastră a chiuit din nou, sufocându-se puţin:
- Hopa! Hopa! o interjecţie ce marchează de multe ori o excitaţie spontană a publicului masculin.
Pe holurile şcolii, în cancelarii (erau două), sau în curte şi-a făcut apariţia o ingineră tânără, o brună înaltă cu nişte „utilaje” erotice care inervau (aţâţau): sânii mari, muşchii fesieri rotunzi şi lipsiţi de vulgaritate, ochii negri, sprâncenele codate. Teddy, când a văzut-o, ziceau observatorii „federali”, a început să mestece mărunt din buze şi să înghită surplusul de salivă. Şi-a încercat în mod firesc norocul, a asistat-o la trei ore de curs, fiind nouă. Teddy trecuse de 55 de ani şi s-a amorezat iarăşi, în dracil Gemma era numele ei, soţie şi mamă a unui băiat. lnvitată în biroul său, lăudată (armă eficientă la femei) pentru lecţiile bune şi pentru ţinuta impunătoare în faţa tinerilor, Gemma a trecut fără mofluri suplimentare în separeu, fiind şi puţin impudică, săltăreaţă, dar îi stătea bine. Gemma avea un patronimic de domnişoară ce amintea de seminţia găgăuză, renumită pentru încăpăţânare, sfidare, dedublare. Amorul lui Teddy şi al neînfricatei Gemma a ajuns la urechile încăpătoare ale cancelariilor cu 120 de cadre, dar şi la cele ale soţului femeii, un blond spre albinos, iute la mânie, dar neputincios. A trebuit să plece din apartamentul pe care-l cumpărase în rate, lăsând acolo pe Gemma împreună cu fiul său. În locul lui cald s-a instalat cu promptitudine Teddy, fiind reţinut de cele mai multe ori la cină şi după... nu mai ajungea acasă la familia lui, semn rău, îşi pierduse normala prudenţă şi răpit de amor a pomit-o voiniceşte cu fruntea înainte în patria Aiurealand... Of, Gemma i s-a confesat: curând, după un test, a aflat că-i însărcinată, iar tatăl era chiar el, impetuosul Teddy.
Bucuros şi năuc, Teddy a înregistrat ştirea ca pe un triumf al amorului său, iar Gemma, care demult îl dispreţuia pe slăbănogul albinos, se proiecta în viitor în compania a doi fii, din care unul va semăna (o să facă o ecografie) cu nasicomul-non insectă al soţiei cantinierului, plimbat acum cu şi mai multă îndrăzneală şi recunoştinţă prin curtea şcolii, aşa cum s-a remarcat şi cum constata masculul alfa, tatăl său. Teddy auzea de pe surse ce flecăreau femeile lui şi se lăsa luat de val şi dus în utopia nasicomilor, ce vor mişuna şi vor fi mângâiaţi de dascăli.
Un frate al soţului Gemmei, se vorbea prin şcoală, ar fi reclamat situaţia din abia înfiripata colonie a nasicornilor, undeva sus, sus de tot. S-au ordonat anchete amplificate şi de informaţia că Teddy beneficiase de băuturi alese din viile statului culese de elevii şcoiii la practica agricolă, în timp ce profesorii supraveghetori ai culesului viilor erau anchetaţi de miliţie, dacă îndrăzneau să ia câţiva struguri pentru propria familie; nici să-i cumpere nu aveau voie!
Nori negri se aşezau în straturi groase pe amorul lui Teddy şi al necugetatei lui iubite. Alertaţi, au venit şefii de partid şi de stat şi l-au demis pe director, iar procurorii l-au arestat.
Vis împlinit: Gemma a născut un nasicom – non insectă revărsând asupra lui iubirea şi preţuirea ei pentru Teddy, masculul alfa, omul forte al destinului ei.
În penitenciar, Teddy ar fl fost ajutat de nişte elevi de ai săi (se vede unde au ajuns) care-i asigurau mese bune şi¬l scuteau de umilitoarele munci din puşcărie.
Eliberat, Teddy nu a mai aşteptat să fie chemat la tribunal pentru pensia de întreţinere, ci şi-a mobilizat familia, a dat şi toate economiile sale, au contribuit şi fraţii şi au plătit în avans pe 18 ani pensia aiimentară pentru cel mai nevinovat dintre nasicorni, dintre fiii săi, fără şansa de a fi piimbat prin şcoală asemenea celuilalt nasicorn din proiectata colonie, spre admiraţia sinceră sau nu a celor din cancelarii, care ar fi trebuit să iasă la interval cel puţin cu dulciuri, prăjiturele.
Obişnuit să-i vină informaţii pe surse, Teddy voia să-i răpună post festum pe toţi cei din şcoală bănuiţi că l-au reclamat. A chemat în ajutor un pedagog dubios, dulău dresat de el (ce spoliase altădată elevii de la căminele internatului, cerându-le vin, ţuică, bani) şi l-a îndoctrinat, zice-se, să-i ia cu binişorul pe adversari, să-i invite în garajul lui şi să-i îmbete acolo sistematic cu tărie, ca să moară de intoxicaţie alcoolică. A reuşit cu unul, tocmai cel care i-a urmat în direcţie lui Teddy. Soţia aceluia l-a afurisit pe educator şi i¬a prevenit şi pe alţii, soţul ei murise intoxicat, niciodată nu¬l urâse pe Teddy, este adevărat, îl dispreţuise, doar atât! Şi povestitorul a fost ademenit de dulăul său şi pe el îl bănuia Teddy, deşi plecase din şcoală cu un an-doi înainte de începerea cercetărilor. La fel cu celălalt bănuit în mod fals, s-a apărat şi el cu dispreţul, nu-i trebuiau lui băuturile tari din chioşcul mârşavului pedagog şi nici nu-i mai făcea plăcere să-şi amintească de masculul alfa, de femeile şi de bastarzii lui nasicorni.