ANIVERSÃRI

Dimitrie Lupu - 70

Da, Miti împlineste 70 de ani. E un mare dar care ni se face. Noua. Nu lui. Va mai curge multa apa pe Dunare pâna când, în Galati, se va mai naste un om asemenea lui. Spun asta tinând cont si de defectele de rigoare. Dimitrie Lupu nu a fost niciodata un om ai atît. A fost o minune în oglinda, dupa expresia poetului. Nu toti au putut lua de la el ceea ce ar fi putut lua. A fost si autor, dar a fost mai întâi om, pentru ca nu poti fi autor/scriitor fara a fi, mai înainte, om. Pe om se construieste scriitorul. Si legenda idolatrizeaza omul, cel îmbracat în stofa, iar mai apoi scriitorul. Nimeni nu îi seamana. Nici un locuitor al Galatiului nu se poate ridica/sau nu s-a ridicat la ceea ce înseamna Miti. De aceea oamenii ca el sunt foarte rari. Sigur, daca ar trebui sa vorbesc despre opera, ar trebui sa spun ca ESARFA NEAGRA este cea mai buns lucrare a lui pe spatii lungi. Dupa care, poate, GRADlNA CU VENUS.
Cum autorul e în viata, mai avem vreme sa îl judecam în pielea de scriitor. Si îl vom judeca negresit. Ceea ce vreau eu sa relev e cu totul altceva: iar acel lucru tine de calitatea umana. Una coplesitoare. Poate ca ar fi momentul sa spun ca, în 1994, când am plecat la Paris, am plecat având asteptari ca voi întâlni alte personalitati remarcabile care îmi vor fi îndrumatori. M-am înselat. Desi am avut profesori de talie mondiala (un exemplu ar fi Michel Wiewiorka, tradus - în opera - la HUMANlTAS) sau, cei mai multi, europeana. Un al doilea Miti nu am întâlnit. Singurul pe care l-as putea mentiona l- am întâlnit mai târziu, Vasile Andru, care are stofa de maestru spiritual - si care, cine stie, de nu l-as fi întâlnit pe Miti, ar fi putut sa îmi fie de ajutor. Dar întâlnirea mea cu Miti a fost destinala. Toata viata voi purta în minte si în inima aceasta întâlnire, din toamna(poate chiar mai devreme, august) anului 1980, pe când înca aveam 16 ani. Dar ce întâlnire! Fundamentala pentru mine. Verticalitate, compasiune, întelegere, blândete, întelepciune, oratorie si, separat, retorica, într-un singur om. Dar si intransigenta, simt al rectitudinii, neîmblânzire în fata lumii sucite...si câte si mai câte. Orice as spune în cuvinte, oricum ar fi prea putin. Si nici invocarea unor nume precum Marpa sau Milarfepa nu ar fi deplasata. Un spirit ca din vechime a venit, printr- un nebanuit noroc, sa se întrupeze printre noi. Si noi, majoritatea, nu prea am stiut a-l primi.