CRONICÃ LITERARÃ

Cu obiectivitate despre femei si feminitate

Dincolo de relele lui, recunoscute si acceptate, secolul al XX-lea este si secolul deplinei afirmari a femeii, întelegând si incluzând aici feminismul, ca miscare social-politica, si literatura feminina. Refuzata atâtea secole, respinsa prin misoginism masculin, literatura feminina, ilustrata în secolul al XIX-lea de George Sand, Surorile Bronte etc., înregistreaza o explozie în secolul al XX-lea. E o explozie de idei, universuri, metafore purtând amprenta inteligentei si a imaginatiei feminine. În/prin aceasta explozie ideatica si artistica se infirma toate secolele alterate de întâietatea masculina în toate domeniile de manifestare a intelectului, a creatiei de valori spirituale.
Este acesta punctul de plecare al Georgetei Adam în lucrarea, la origine o teza de doctorat, Imaginarul poeziei feminine. O sectiune de aur1 în care gasim o prima valorizare si sistematizare a imaginarului poetic feminin, luând ca reper opera unor poete din a doua jumatate a secolului al XX-lea precum Ana Blandiana, Ileana Malancioiu, Carolina Ilica, Angela Marinescu si Mariana Marin, poete din generatii diferite care au creat universuri lirice comparabile valoric cu cele ale poetilor barbati.
Pentru perioada postbelica, Georgeta Adam observa, stabileste si fixeaza repere teoretice si ideatice peremptorii în virtutea unei vaste documentari în domeniul imaginarului po¬etic, al lingvisticii, semioticii, semanticii, structuralismului. Capacitatea de asimilare si de sinteza a autoarei este cu adevarat admirabila. Astfel, autori ca Gaston Bachelard, A. Béguin, H. Friedrich, G. Durand, Mircea Eliade, Jean Burgos, pe de o parte, Leo Spitzer, Damaso Alonso. W. Epsom, J. Derrida, Cleath Brooks, pe de alta, sunt integrati în demersul hermeneutic fara a dauna originalitatii interpretative, bine receptati, pentru a explicita si pentru a plasticiza ideile critice în intentia de a releva specificitatea fiecarei poete în universul liric pe care-l creeaza.
O raportare critica noua si, prin aceasta o sincronizare a criticii literare românesti cu cea universala, este trimiterea la gynocriticism, directie care, prin Robin Tolmach Lakoff, Hélcne Cixous, Luce Irigaray, Mary Jacobus, Betty Friedan, a evidentiat specificitatea feminitatii în literatura.
Studiul Georgetei Adam priveste în diacronie si în sincronie modul în care s-a constituit imaginarul poetic feminin în literatura româna, dar si modul în care a fost privit si evaluat în diferite etape, de-a lungul constituirii si al afirmarii lui. Luând în consideratie optica misogina a unor Eugen Lovinescu sau George Calinescu prin care s-a prelungit marginalizarea literaturii feminine, si admitând îndaratnicia unor scriitoare care au continuat sa scrie din vocatie, în ciuda idiosincraziilor masculine, iese în evidenta contributia literaturii feminine la dezvoltarea si, inclusiv, evolutia literaturii române.
Bine structurata si gândita, lucrarea abordeaza mai întâi aspectele teoretice pentru fixarea unor repere de poetica a imaginarului. Urmatorul etaj e constituit de o privire diacronica asupra femeii si a feminitatii în realizarile ei notorii de-a lungul timpului: Enheduanna Sumer (cca 2300-2250 î.Hr.), Sappho din Lesbos (sec. VI î.Hr.), apoi Louise Labé (1524-1566) pentru a ajunge la reprezentantele literelor românesti: Dora d’Istria (1828-1880), Matilda Cugler-Poni (1851. 1931), Veronica Micle (1859-1889), Iulia Hasdeu (1869-1888), Elena Vacarescu (1864-1947), Anna de Noailles (1876-1933), Alice Calugaru (1886-1940), Elena Farago (1878-1954), Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955). În efortul de a se exprima si de a se exprima, aceste scriitoare afirma, de fapt, feminitatea ca element identitar, ceea ce presupune, în viziunea critica a Georgetei Adam, dialectica dintre animus si anima, altfel spus, relatia de reciprocitate între latura masculina si cea feminina, ambele dimensiuni ale personalitatii umane, creatoare de valori spirituale.
Daca la început imaginarul feminin era circumscris aproape în exclusivitate discursului erotic, ulterior, acesta va înregistra o iesire de sub zodia afectului pentru a evolua spre cerebralizare, prin abordarea unor teme considerate, prin traditie, exclusiv masculine: meditatia asupra vietii si a mortii, asupra conditiei umane, asupra timpului. În acest fel, literatura se îndrepta spre „feminismul integral”, dupa expresia lui Eugen Lovinescu, fapt ce presupunea înglobarea celor doua categorii posibile în viziunea misogin¬extremista a lui George Calinescu, maternitatea si sexualitatea, „tipul moral, care cânta iubirea de copii, virtutile casnice si civice si dragostea ca o institutie”, pe de o parte, si, pe de alta, „tipul curat fiziologic, ( ... ) care cânta fara acoperamânt dorinta de împreunare”.
Demonstratia Georgetei Adam, o demonstratie în favoarea femeii si a literaturii femninine, a feminitatii, în general, se bazeaza pe investigarea structurilor imaginarului în poezia Anei Blandiana, a Ilenei Malancioiu, a Carolinei Ilica, Angelei Marinescu si Marianei Marin. În opera acestora, ea distinge structuri, mituri, teme care, prin recurenta si resemantizare, se constituie în universuri lirice originale, ce integreaza în viziuni anima reprezentari cu valoare universala.
Astfel, simbolurile – pamânt, aer, apa, foc, precum si traseele antropologice ale imaginarului – întoarcerea în copilarie, întoarcerea spre origini, spre arhetip, jocul, starile legate de poezie: vis, reverie, cosmar, apoi ritualurile: botezul, nunta, înmormântarea, relevate în valorile si sensurile lor teoretice, generale, sunt urmarite în contexte lirice specifice prin care poetele îsi pun amprenta creatoare si afirma creativitatea feminina.
În acest mod, literatura feminina capata constiinta propriei forte ascensionale si a întregului sau destin. Georgeta Adam a meditat asupra acestui destin care le reuneste pe toate femeile care au ales sa dea curs vocatiei scrisului, iar rezultatele se vad în aceasta carte bine scrisa, bine documentata, cu deschidere spre universalitate. Destinul literaturii feminine se intersecteaza cu acela al literaturii nationale în accesul ei spre deplina integrare în spiritualitatea nationala si universala.

1. Georgeta Adam, lmaginarul poeziei feminine. O sectiune de aur, Editura Niculescu, Bucuresti, 2010.