Premiul revistei “Porto-Franco” la Festivalul “Grigore Hagiua”, ed. a XXl l-a, septembrie 2014, Galati-Tg. Bujor
Marchis Maria

Fugeam...
Exista atâtea moduri în care te-as fi putut întâlni
Si exista atât de multe moduri prin care ne-am
putea ocoli.
Si sunt la mijloc atâtea carari si poteci ascunse
prin care ne puteam rataci
Însa noi continuam sa fugim
Fugim
Fugim…
Din miile de cuvinte pe care as putea sa ti le
adresez,
Din sutele de gesturi pe care sa le înfatisez,
Aleg doar “Buna: Te iubesc!”; Si îti zâmbesc;
Îti savuram launtric privirea de gheata calda
Si tot fugeam,
Fugeam,
Fugeam prin ochii tai:
Se oglindea în ei dragostea toata
Iar eu paseam tot mai adânc cântând prin ei;
Cu fiecare zâmbet mai pasesc câte o treapta,
cu fiecare cuvânt deschid usi:
Oare eu voi alerga o viata întreaga în labirintul
vesnic al ochilor caprui?
M-as fi putut îndragosti de tine în atâtea moduri;
Ne-am fi putut iubi cioplind priviri;
Dar tu dispari si iei mii de cuvinte, privire de
gheata, amintiri...

Legenda
Istorii tremurate
Eterne giuvaiere
Fapturi adesea mute
Strivite demn de g|as;
La poarta-ti sta trecutul
în cântec drag se-mbraca
Si suspinând îti spune

Ca n-a mai fost sa fie
Faptura de nisip
De care sa se scrie
De când nu era viata
Nici soare, nici cuvânt!

Labirint demonic,
Arhive interzise.
Si vorbele sunt scumpe,
Tinându-se ascunse,
În groapa, sub pamânt!

Si totusi le cunosc:
Istorii tremurate,
Arhive interzise
Cu care am crescut!
Traiesc în fictiune,
Istoria e mama
Iar tatal mi-e Pamântul.

Peisaj diurn
In lan de lacrimi
Coapte în apus
Si în regatul soarelui albastru
Frânturi de aripi mai rapesc
Tacerea mea uitata.

Tremurator, albastrul din vazduh
Mai rupe uneori o raza!
Si mai închide înca-un ochi
Spre dimineata!

Privesc formele diurne,
Ce se împrastie în zare.
Sunt doar umbre calatoare
Ale cerului uitat de ploi.

În lan de lacrimi,
Tremurator,
Privesc forme diurne!!!