Premiul Cenaclului “lon Chiric” la Festivalul National de Poezie „Grigore Hagiu”, ed. aXXll-a, septembrie 2014, Galati, Tg. Bujor
IOANA MARIA DANAILA

Dictionarul ochilor stinsi
Câte sensuri mii-ntelesuri,
Dara printre cioturi iar veghez,
Sensurile glasului tau efemer…
Te-ai pierdut odata,
Printre paginile ochilor tai…
Te-ai scurs încet,
Înmuind corzile viorii într-un sfârsit…
Am încercat sa te conturez,
Dar înca pe chipu-ti palid si curat,
Lipsea ceva imaculat…iarasi transcriu voci
puerile,
Caci mi am ales un alt condei,
Si nu ramâne tus pe coperta de ulei…
S-au îngropat versurile-mi,
Într-un univers al lui Brâncusi….
Te-am închis odata,
Te-am deschis de un infinit de ori,
Te-am sculptat în ceturi calde
Dar lacrimai pe obraji perfectiunea
Doar cuvântul a ramas…
Încuiat într-un catren,
Acel cuvânt neuitat ce a nins
Si nu s-a scaldat pe pietre putrezinde…
Un anonim te-a descris, în timp ce-ti ascultai
trecutul,
În oglinda cerului…
Oare tu esi poezia?
Catarge frânte de întrebari,
Asteptând fluxul sa le cuprinda, sa le asculte…

Pastel
Îmi amintesc mozaicul translucid,
Prin cuiburile de sperante lucii,
Când tusul de lumina se-alina,
Pe lânga cioburile din pulberea de stele….
Surâsul cald al vorbelor pagâne,
Surprinde o mireasma si o lume,
Ca o ostire alba de surdina,
Ca o voce muta dintr-o figura feminina…
Papusa de lut îmi tot surâde,
Iar ochii cei natângi ma creioneaza,
Si-n simpla coala de marama supla,
M-astern, prin picatura sângerie,
O bucata de ceara fumurie.
Un ciot de lumina înmugureste târziu
În valuri spumegând,
Trupul siniliu,
Al viorii albe.
Lumina palida ma tot duce...
M-ascunde printre umbrele cuvintelor,
Sa deschid sufletul cerului…