Proza

Interviu cu Presedintele
fragment

- Te uiti pe strada... tocmai zicea presedintele care daduse la o parte perdeaua si privea în gradina din jurul palatului. Se uita dupa un fluture sau dupa o femeie de serviciu, numai el putea sa stie.
- Când va plimbati dumneavoastra pe strada? L-am întrebat eu surprins, convins ca de când nu mai iesise el din birou, s-ar rataci numai dând coltul.
- Habar nu aveti voi îmi raspunse, privindu-ma enigmatic dar cu simpatie. Probabil ca daduse vreun ordin de zi înainte si acum verifica modul cum se aducea la îndeplinire. Aia nici nu stiau când si cum erau verificati. Altfel nu se uita el pe fereastra, numai asa, ca sa vada cum este vremea afara, daca este ceata sau daca ploua. Presedintele nu face niciodata un gest gratuit, el întotdeauna urmareste ceva. Îmi pun o pereche de ochelari, o mustata si palarie si gata, ies pe strada. Oamenii nu ma recunosc deghizat asa. Par un pensionar banal, iesit sa-si plimbe catelul. Decât ca mie îmi lipseste catelul. Si cât i pensionari nu umbla aiurea pe strazi! Câteodata, când ma simt bine si vreau sa ma mai distrez, intru la o terasa si ma asez si eu la o masa. Si beau o bere cu ei discutând de una si de alta. Le spun si bancuri, în special bancuri cu presedintele, ca sa-i provoc. Si spun si ei. Cele mai multe bancuri nu-mi sunt favorabile. Unele sunt chiar rele rau. Aia care sar peste cal, începând de a doua zi, nu mai apar, parca i-ar fi înghitit pamântul
- La figurat...
- De ce domnule la figurat, pai eu sunt pot ca dumneata? La propriu, domnule! Adica am ajuns sa ne tragem de sireturi? Eu îi ascult, le respect parerile, când sunt pozitive chiar ma inspir din ele, dar când sunt rauvoitoare sa le tina pentru ei, nu sa le strige pe strada, sa-mi faca mie atmosfera negativa! Nici cu femeia în pat nu trebuie sa faca schimb de opinii. Ca femeia, cu putine exceptii, nu prea e dusa la biserica. A doua zi, imediat o informeaza si pe vecina, depinde care-i iese în cale, ca asa au ele mai dezvoltata gena asta a transmiterii informatiei. Sau la coada la rosii, ca femeia, din principiu, nu stie sa taca. Daca nu vorbeste, nu conteaza ce, înseamna ca nu exista. « Stii draga, ce mi-a spus barbatul meu aseara? » Si alea o asculta lacom si duc vorba mai departe. Si lumea crede ca asa este... si asa apar unele idei subversive. Uite asa se sondeaza starea de spirit a populatiei.
- Si populatia este provocata, poate, sa iasa în strada...
- Ce-ai spus domnule? Ma întreba presedintele oprindu-se brusc din plimbarea lui în jurul biroului. Cum adica sa iasa în strada? De când sunt eu presedinte ai vazut dumneata pe cineva sa iasa pe strada ca sa revendice ceva?
- Vorba vine! Stiu ca la noi nu se pune problema! La noi poporul este multumit, ce motive ar avea sa iasa în strada? Totusi trebuie sa ne gândim ca, la o adica, poate exista si un început!
- Asa crezi dumneata? lzbucni Presedintele uitându-se urât la mine, parca asta ar fi fost privirea lui normala, nu cea de toata ziua, care mi se parea dintr-o data falsa. Si atunci mi-am dat seama ca mai facusem o gafa. Domnule, noi suntem o democratie adevarata, de câte ori sa-ti mai spun? Eu credeam ca dumneata ai înteles! Republica asta este a oamenilor, nu este a mea. Prezenta mea aici este o datorie, nu o favoare. Este o datorie si este aleatorie. Azi sunt eu, mâine nu mai sunt. E altul. Dar atât timp cât sunt în fruntea acestei institutii eu îmi fac datoria din constiinta nu pentru a avea vre-un profit.
- Dumneavoastra nu, dar se zvoneste ca unii dintre apropiatii dumneavoastra au început sa acumuleze, sa puna deoparte, sa tezaurizeze, în tara si în conturi din strainatate...
- Cunosc dragul meu, cunosc. Eu stiu totul. Pentru ca sunt obligat sa stiu totul. Dar nu sunt ei prietenii nostri? Nu sunt ei copii nostri? Si daca sunt, nu trebuie sa-i crestem, sa avem grija de ei? Este adevarat ca de multe ori, unii din ei dau dovada de lacomie, mai gresesc si ei, doi frati nu sunt la fel, dar si noi trebuie sa mai închidem ochii. Pentru ca si noi trebuie sa ne bazam pe cineva, nu? Si daca nu ne bazam pe ei, atunci cine sa sprijine? Dusmanii nostri doar atât asteapta, sa începem sa facem greseli si sa ne macinam din interior, sa ne nimicim între noi, ca sa vina ei în locul nostru. De aceea nu trebuie sa facem astfel de greseli.
- Dar oamenii, cei multi si simpli, vad...
- Baietilor nostri le vom indica sa fie mai prudenti iar oamenilor simpli le vom cere sa nu mai stea tot timpul si sa urmareasca ce face ala sau ce face celalalt. Le vom gasi preocupari în permanenta, cât mai multe preocupari, sa nu mai vada nici pe unde merg. Noi avem nevoie de un popor care sa munceasca pe brânci, altfel cum sa-i ajungem pe bogatii lumii? Nu avem nevoie de o populatie care sa sada toata ziua si sa se hlizeasca. Oamenii trebuie sa-sj vada de munca lor.
- Si daca îi incita cineva?
- Cine sa-i incite? Noi ce grija avem? Noi, prin oamenii nostri le asiguram cetatenilor care ne-au ales linistea si siguranta de a se deplasa pe strada si de a nu se teme ca-i ameninta ceva sau cineva. Nu se mai fura ceasuri sau bijuterii, nu mai sunt agresati batrânii în casele lor, nu se mai înregistreaza violuri... Un cetatean care se stie în siguranta este mai util în câmpul muncii, este mai productiv. În competitia mondiala statele cu o productivitate a muncii mai mare vor avea în continuare câstig de cauza.
- Avansul pe care l-au luat deja tarile mari ale lumii este prea mare ca sa mai poata fi ajunse. Poate numai daca aia s-ar opri si ar sta o perioada de timp pe loc. si poate nici atunci...
- Ai dreptate, dar numai într-un fel, acele tari nu sunt mari numai prin ceea ce fac acum. Acele tari au acumulat de secole. Ar putea sa traiasca numai din ceea ce au. Din punctul acesta de vedere nu ne putem compara. Acolo, si accentuez pe aspectul acesta, acolo este o democratie de fatada. Au uitat de mult care sunt adevaratii vectori ai unei democratii. Clasele sociale s-au împartit în doua iar diferentele dintre ele sunt mai mult decât evidente. Exista o clasa bogata, super bogata, am putea spune, din care se aleg conducatorii si care, la rândul lor, devin exponentii acelei clase. Activitatea lor la asta se rezuma, ca aceia care i-au împins în fata sa-si mareasca în continuare averile pe spinarea celeilalte clase formata din cei multi si nevoiasi. Bine, ca si ei exploateaza în continuare si alte tari subdezvoltate care nu o sa-si mai depaseasca niciodata statutul de colonie, dar ei nu recunosc aceasta exploatare, ei doar se bat cu pumnul în piept ca vor sa eradicheze exploatarea omului de catre om, ca vor sa faca sa dispara saracia si vor sa introduca în acele tari democratia autentica, adica o democratie a oamenilor lor pe care vor sa-i instaleze la conducere...
- La noi...
- La noi s-a întâmplat altceva. Noi am luat-o pe cont propriu. Nu am avut nevoie de consultanti straini desi ar fi vrut sa le cerem sfatul, sa-i chemam iar ei sa vina si sa se aseze picior peste picior în fotoliile de conducere si apoi, sub paravanul asistentei de specialitate sa ne «ajute» sa luam deciziile care le- ar fi convenit lor, sa ne exploateze pâna si resursele pe care le mai avem.
- Asta ma întrebam si eu, mai avem noi resurse? Baietii nostri, prietenii pe care-i crestem asa cum va exprimati dumneavoastra, parinteste, mai înainte, au mai lasat ceva care se poate fura?
- Nu le-au furat, cum vrei sa insinuezi dumneata, semn ca nici gândirea dumitale nu este diferita de a celor care comenteaza pe la colturi, ei si-au însusit niste valori, dar în urma unor licitatii. Nimeni nu era oprit sa participe la acestea. Ei au riscat mult, s-au împrumutat la banci, si-au ipotecat locuintele... Dar, observ ca e mult mai convenabil sa tragi concluziile care-i convin, stând într-un fotoliu. Daca esti curios si vrei sa verifici, o sa constati ca baietii sunt acoperiti de hârtii. Totul a fost legal.
- Daca s-au acoperit cu hârtii însemna ca, într¬adevar, sunt niste baieti destepti!
- Normal ca sunt niste baieti destepti. Nu sunt pregatiti de noi? Toti sunt baieti scoliti si au avut functii si înainte. În fond, dumneata de cine ai fi vrut sa ne înconjuram? Astia sunt baieti verificati.
- Dar unii dintre ei, asa baieti buni cum sunt, au început sa toceasca treptele tribunalelor...
- Asta înseamna ca justitia functioneaza. Si asa trebuie sa se întâmple într-un stat democratic. Dar nu trebuie sa exageram. Asa se întâmpla în toata lumea. si n-au fost o sumedenie de cazuri, cum încerci sa insinuezi dumneata, ci doar câteva. Pai nu trebuie sa dam si noi niste exemple? În felul acesta împuscam doi iepuri dintr-un foc. Dam satisfactie poporului si daca poporul este multumit înseamna ca treaba este buna. Democratia se întareste în tara noastra. Si vom avea si elemente solide în viitoarea noastra campanie electorala.
- Va mai fi o campanie electorala?
- Ce vrei sa spui? Într-o democratie adevarata conducatorii sunt alesi de popor prin vot egal si liber exprimat. numai într-o dictatura nu mai au loc alegeri.
- Eu ma gândeam ca la noi s-a instalat deja o adevarata democratie, nu ca am mai fi în cautarea ei. De ce sa mai cheltuim atunci niste sume uriase de bani pentru afise, deplasari, întruniri si n-am folosi acesti bani pentru constructia de autostrazi, de exemplu?
- Cei care îi gestioneaza nu trebuie sa traiasca si ei? Cine-i mai întreaba pe urma ce-au facut cu banii? Au si ei copii pe care trebuie sa-i îmbrace, pe care trebuie sa-i trimita la scoala, au neveste, vor sa-si construiasca si ei o casa... Sau vrei sa locuiasca în continuare la bloc, amestecati cu prostimea? Nu de aceea sunt prietenii nostri? Nu se sacrifica ei tot timpul pentru partid? Ei trebuie sa fie pregatiti la orice ora din zi sau noapte ca sa serveasca partidul. iar daca noi am proceda asa cum insinuezi dumneata, adica sa fim mai zbiri, atunci de unde ar mai prinde si ei putin cheag? Sa se împrumute la banci, o sa-mi sugerezi dumneata. Dar atunci îi vom mai gasi noi pe baricade? Cu cine ne vom mai face noi politicile? Ei sunt trepadusii nostri, cu ei defilam pentru ca altfel nu se poate!
- Dar daca la alegeri vor fi surprize? am întrebat eu bine intentionat.
- Ce vrei sa spui dumneata, domnule? ma întreba Presedintele, socat, ca si când i-as fi vorbit de o eventuala catastrofa naturala.
- Adica sa câstige altii!
- Cum adica sa câstige altii? Dumneata ma faci sa cred ca înca mai esti un copil incomplet maturizat. Ca înca n-ai învatat nimic, mai ales privitor la politica noastra. Dar noi unde suntem tinere? noi ce facem? Noi dormim pe noi? Ce pazim noi? nu numaram noi voturile? Alegerile sunt doar asa, ca sa aruncam cu putin praf în ochii prostimii. Si aceste mase de alegatori sa creada ca într-adevar le respectam optiunile, ca tinem cont de cererile lor exprimate cu ocazia întâlnirilor electorale. Si ca cei alesi în mod democratic sunt emanatia vointei lor. Ce ti se pare incorect în afirmatiile mele? Si mai este un aspect, continua presedintele, observând ca nu aveam de gând sa-l întrerup. Nu dorim sa primim acuze ca în tara asta nu se respecta legea electorala, ca s-au încalcat procedurile constitutionale... noi vom permite accesul observatorilor straini cu ocazia alegerilor. ne mai poate acuza cineva? Pentru ca plângeri din partea adversarilor nostri politici vor fi. Cu siguranta ei vor contesta tot ce se poate contesta. Chiar si faptul ca soarele a rasarit mai devreme. Dar cine îi va mai asculta?
- Si totusi... ma încapatânam eu sa-mi mentin parerea.
- Ceea ce spui dumneata ar putea fi tradus în practica într-un singur mod. Adica ideea sa plece de jos. De acolo sa se vina cu propunerea ca la noi nu se mai schimba nimic. Sa se organizeze adunari populare si, daca se poate, spontan sa vina cu ideea. Sa participe mii de cetateni si «într-un singur glas» sa solicite acest lucru. Dar n-ar fi tot un drac?
Cu organizarea aceasta nu s-ar cheltui bani? Poate si mai multi. Si atunci chiar s-ar naste discutii!
- Ce ne intereseaza pe noi parerea altora? Ei sa-si faca ordine la ei acasa. La noi, daca poporul doreste astfel, poporul care este suveran, de ce sa nu dam noi poporului satisfactie?
- Dar de ce sa ne legam noi la cap daca nu ne doare? Aceasta zicala va fi mereu valabila!
- Nu ne doare acum, dar mai târziu? am strecurat eu o întrebare ce se voia nevinovata.
- Ce vrei sa spui tinere? zise Presedintele, devenind dintr-o data foarte atent. mai atent poate decât ar fi vrut sa o arate.
- Când copii dumneavoastra, cum va place sa-i numiti, se vor vedea cu sacii în caruta, ca sa apelam din nou la întelepciunea populara, si vor începe sa gândeasca si sa se gândeasca mai mult la ei, sa mustaceasca, sa spuna ca împartirea nu s-a facut în mod echitabil, ca desi dumneavoastra i-ati asigurat ca nu vor exista indivizi mai privilegiati, unii decât altii, unii au pus mâna pe mai mult, altii au apucat mai putin...
- Vreau sa-ti spun ca m-am gândit si eu la asa ceva, sa stii ca exista câtiva care si-au permis sa comenteze deja. Nici n-au asteptat sfârsitul privatizarii si au început sa cârâie ca o gaina satula pe gramada de gunoi. Însa eu le-am facut un semn discret si ei, întelegând ce reprezinta acel semn, au actionat în consecinta. Dar este posibil sa ai dreptate desi eu nu numai ca nu am agreat niciodata astfel de manifestari dar nici nu le-am recomandat. Îti dai seama ca nu s-a lucrat în orb, totul a fost monitorizat. Si ei ar trebui sa stie sau sa se gândeasca numai la asa ceva. Procurorii abia asteapta sa capete si ei obiectul muncii.
- Eu as face un experiment, la început, pe esantioane mici de populatie. l-as trimite la un stagiu de pregatire cu târnacopul si lopata pe santierele patriei. Sa vedeti atunci elan revolutionar la cei ramasi acasa.
- Dumneata înca mai pastrezi reminiscente de limbaj din vremuri abia apuse! Încearca sa uiti de ele, macar în prezenta mea.
- Mie mi-a placut întotdeauna sa joc rolul asta de revolutionar...
- Ce sa joci? Dumneata esti prea tânar si nici macar nu ai trecut printr-o revolutie, daramite s-o mai si faci!
- Dar dumneavoastra, domnule Presedinte, ati facut vreuna?
- Normal, altfel n-as fi aici, n-as fi ceea ce sunt!