LYRA

Ecaterina Negara

Luna la Putintei
Luna atât de frumoasa,
Luna, din umbre de arbori rasare gingas
Si limpede, întreaga se da peste toate,
Precum o enorma portocala
Uitata pe o pânza gri,
Luna, pare sarata,
Si noaptea e straluminata pâna-n cerul zilei,
Nesomn, gânduri, sperante, pareri
Analizez fara temei,
Sub mirosul navalnic de liliac,
Tinerii îsi saruta fetele,
Luna, e atât de mare si umeda,
Precum o portocala rascoapta,
Uitata pe o pânza gri?
Pe care nu pot sa o decojesc,
Luna în ceruti din Putintei,

Valoare, praf
Sunt cea mai neimportanta poeta de pe glob,
am scris câteva Cuvinte si mi s-a aratat
Dumnezeu.
De la Putintei, oriunde îmi vine un miros de salcâm
si de brusture,
de zdrahon si de cârlani.
Luam frunzele de brusture si le puneam pe cap,
zdrahonul i-1 legam matura
si alergam pe drumurile satului,
facând colb.
Acum am pe cap cea mai frumoasa coroana,
si alerg cu câteva metafore legate matura
printre cuvintele mari ale literaturii si fac praf,
de nu ma vad.
Sunt cea mai neimportanta poeta de pe glob.
Am scris Cuvântul de dupa care s-a aratat
Dumnezeu.

Crucea mea
Adesea în starea mea cereasca,
vad cum se prelinge
din crucea ta, crucea-mi si nemurirea.
Traiesc ultimele rasfrângeri
În toate ca o tiparitura
Multiplicata spre bucuria ta,
spre desavârsirea mea
unicei, careia i-ai dat inelul, Hristoase!
Taria contopirii crucii mele,
Crucii tale.
Mântuirea.

ORHEI
Ma fac prezenta strazilor întortocheate,
Copacilor sarind peste garduri
Si privirilor obraznice.
De dimineata razele ridica
Stresinile cautând cuiburi,
Pe când copii încep sa se joace prin curti
De câte ori as fi vrut sa te strig pe o strada
Ca aceasta numita Eminescu,
Unde batrânele îsi vând rochiile tineretii,
Florile de camera, pantofii demodati
Si ultimii ani pe o zi efemera,
Dar întotdeauna este aglomerat si
Oamenii se grabesc fara sens.

Dor
Trece o sabie supraluminica
Prin trupul meu
Când dorul de tine
Îsi ridica capul si ma priveste în ochi.
Inelul ce mi l-ai daruit
Zilnic emite despre adevarul ce-l traiesc
Când dorul de tine
Îsi ridica capul de pe pieptul meu
Si ma priveste în ochi,
Oftez,
Si o sabie supraluminica
Trece prin trupul meu
Prin trupul tau.

Chip, revarsare
Nu-mi zvâcni tâmpla, sânge
Ti-e prea devreme toamna si plosca cu arome,
Am vazut cum de pe un ulcior
Curg mâinile olarului
Si nu puteam sa beau apa din ele
mi-am adunat setea, înapoi la gura
si ulciorul s-a spart.
Ce vad; - zvâcneste pe lespezi
chipul celui care a baut
penultimul apa din ulcior.