TEATRU CONTEMPORAN

Dumitru Baluta - O valiza straina
(piesa în 2 acte)

ACTUL I

SCENA I
Gara Chisinau. Sala centrala. Anunturi sonore despre circulatia trenurilor. Ea, o tânara fardata exagerat si îmbracata sumar pentru un început de iarna, trage dupa sine o valiza enorma catre un loc ferit de trecerea calatorilor. Poseta îi cade pe jos si Ea se descurca anevoios. Apar succesiv, din diferite directii, Nevazatorul, Insul cherchelit si Cersetoarea timida. Acestia înainteaza în jurul tinerei si fiecare dintre ei o acosteaza în felul sau.
Nevazatorul: Fetica draga, esti necajita. (Tradând simularea handicapului, scoate din mâneca si îi arata un pliculet). Ai putea sa te bucuri putin... Cu pretul ne întelegem.
Insul cherchelit: O sa ai de-a face cu Zeul Bachus! Nu stiti cine este Zeul Bachus?! Cersetoarea timida: Barbatu-meu face puscarie... Am ramas cu doi copii napastuiti...
Ea, disperata, da din mâini cum s-ar apara de un roi sâcâitor de muste. Un calator cu rucsac în spate, El, se apropie cu zâmbet cald de parca ar fi cunoscut-o demult.
El: Sa te ajut, domnisoara?
Ea: Nu, nu... (El se îndeparteaza. Ea, cu o mâna stapânind valiza, cu alta culegând poseta de pe jos, se razgândeste si striga în urma lui.) Ba da, chiar te rog!... Nu pleca!
El revine si ia valiza sa o duca mai departe. Nevazatorul, Insul cherchelit si Cersetoarea timida, unul câte unul, se retrag si dispar.
El: Oho, ce mai valiza! Chiar e greu sa te descurci cu ea. Stai putin, ia uite rotita aia. O rotita e blocata, stiai?
Ea (necajita): Jigodia de taximetrist...
El: Ce ai patit?
Ea: Jigodia... Am urcat la Ciocana si i-am spus sa ma duca la aeroport. Pe parcurs a mai cules un pasager care se grabea la tren. La gara ala si¬a luat singur valiza din portbagaj. Taximetristul nici macar n-a coborât sa-l serveasca, ci a prins a se codi. Si-a numarat banii, a vorbit cu cineva la telefon dupa care a spus cu nonsalanta ca nu mai merge la aeroport.
El: Se poate asa ceva?!
Ea: Da, a zis ca i-a parvenit o comanda de mare urgenta. Mi-a aruncat valiza pe caldarâm si dus a fost!
El: Si de ce n-ai luat alta masina?
Ea: De unde, ai vazut vreun taxi la gara? Poleiul asta... Am zis sa intru ca sa ma încalzesc putin. El (îi examineaza cu coada ochiului vestimentatia sumara): Da, e început de iarna... Ea (întelegând aluzia lui, încearca sa-si acopere genunchii goi. Dupa o pauza, pentru a ocoli privirea lui fixa.): Eu, proasta, târâi valiza asta grea. Parca ar fi plina cu pietre.
El: Pai, daca ai ticsit prea multe lucruri... Nu stii care este greutatea limita permisa la avion?
Ea: Ba da, dar rotita... O fi sfarâmat-o de caldarâm jigodia de taximetrist. (Se apleaca asupra valizei sa cerceteze rotita frânta) Aoleu, ce valiza e asta? Nu e valiza mea!...
El: Cum, adica, nu este valiza ta, dar a cui?
Ea (cuprinsa de panica): Nu stiu. Asta nu e valiza mea!... Cu siguranta, insul ala grabit a luat, din greseala, valiza mea. Parea asemanatoare. Ce o sa-mi faca bunica!...
El: Stai asa, când s-a întâmplat?
Ea: Acum o jumatate de ora.
El: Pai, haide sa-l cautam! Insul o fi înca prin gara. Ea: Nu, nu mai e. Tocmai se anunta îmbarcarea în tren.
El: Si daca l-a scapat?
Ea: Cu siguranta, nu! Plecarea a fost anuntata în timp suficient ca el sa reuseasca.
El: Da, urâta treaba. îmi pare rau. (Vazând ca Ea e gata sa plânga, încearca sa o încurajeze) Dar din orice situatie confuza exista o iesire, trebuie doar sa o cauti si sa o gasesti. Ce aveai în valiza? Ea: Ce aveam, ce aveam... Boarfe.
El (suspicios): Stai asa! Tu cine esti?
Ea: Eu sunt „Eu”. (Necajita.) Lasa-ma în pace cu interogatoriul! (Deprimata, se aseaza pe valiza.) Daca valiza nu e a mea, ce sa fac?
El: Sa o restitui posesorului.
Ea: Care posesor? Du-te si îl cauta!
El: Nu te supara, nu-ti fac interogatoriu, dar spune: tu pe taximetrist îl cunosti, cel putin din vedere? Poate ai retinut numarul de înmatriculare al masinii?
Ea: Era simpatic...
El: Semnalmente, semnalmente, domnisoara. Ea: Vorbea basarabineste...
El (nedumerit): Adica, cum basarabineste? Asemenea limba nu exista.
Ea: Ba exista - pe jumatate ruseste, pe jumatate româneste...
El: Stai, ca m-ai dat gata! Si insul?
Ea: Nu-mi plac barbosii si nu i-am dat atentie. El: Ei, bine, dar masina?
Ea: Masina... de culoare gri.
El: Marca, numarul?
Ea: Nu ma pricep la masini. Ia mai lasa-ma în pace!...
El: Deci, asa: jigodia era simpatica si vorbea basarabineste, insul cu valiza - barbos, masina - gri- gri-gri, cum ar fi un greier... Nu prea stufos pentru o eventuala ancheta.
Ea (iritata): Ce ma tot anchetezi!... Zi si tu cine esti.
El: Eu sunt „Eu”. Ha-ha! ce mai bâlbâiala: Eu, Eu... Sa fiu sincer, te-am întrebat cine esti pentru valiza asta dubioasa, de altfel... (Dupa o pauza.) Poate sa anuntam - politia?
Ea (surprinsa): Politia?! Vreai sa ma aresteze! Pentru ce?
El: Da, politia. Asa se procedeaza totdeauna când...
Ea: Când ce? Sunt eu o hoata sau am fost jefuita?!
El: Asculta, stimabila Eu!... Adica Tu... La naiba!... Spune odata cum te numesti!
Ea (amuzata): Ti-am spus, ma numesc „Eu”.
El (Dupa o pauza, cu suspiciune): Draga fata, totusi, ma faci sa ma gândesc ca ai motive sa-ti ascunzi numele. Deschide valiza sa vedem: este a ta, nu este a ta si apoi...
Ea: Mai degraba tu ma faci sa ma gândesc ca ma consideri o hoata. Eu o deschid, dar tu pe urma sa-ti ceri scuze... (Se scoala de pe valiza si încearca sa desfaca fermoarul, dar nu-i reuseste) Vezi, nici nu stiu cum sa o deschid, pentru ca nu e a mea. Tot nu ma crezi?
El (curios): Nu se poate sa nu se deschida. Ia sa¬ti arat eu cum se deschide. (Râde) Aoleu, ce mai conspiratie! Fermoarul e blocat cu o clama. (înlatura clama, desface fermoarul si deschide valiza. Triumfator.) Poftim, acum ce mai zici? (în valiza se vede ceva învelit în hârtie neagra. Ea, surprinsa, scoate un tipat. El se arata derutat.) Ce este, domnisoara?
Ea: Nu atinge nimic! Cheama politia!
El: Aha, tocmai ce-ti propuneam eu! (Prinzând curaj) Daca am ajuns pâna aici, stai asa. Mai întâi noi sa vedem... Sper sa nu fie un cadavru hacuit. Tu ce zici? (Ea iarasi scoate tipete. El dezveleste din hârtie un bust ce reda cu aproximatie chipul Conducatorului.) Ia te uita! Asta mai zic si eu... Senzatia secolului XXI.
Ea: Tu întelegi ceva? Ce-i cu momâia aceasta? El: Tu esti momâie, nu vezi ca... (Ironic.) Ce cretini, ce barbarie, domnule... L-au confiscat pe Vojdy! Ea: Vojdy?! Ce tot trancanesti, ce fel de...
El: Pai, vezi si tu, Conducatorul! (Cerceteaza bustul) Bun material... Bronz curat nu gluma. Cineva a pierdut, cineva a câstigat. (Râde cu pofta) Mai doresti politie, domnisoara? Hai sa împartim între noi trofeul.
Ea: Mai lasa spectacolul asta! Nu ma intereseaza ce e în valiza. E o valiza straina si atât. Vreau sa gasesc stapânul ei ca sa-mi restituie valiza mea. A mea, întelegi?! Ajuta-ma, te rog frumos!...
Pe fundalul anuntarilor sonore despre plecarea si sosirea trenurilor scena se întuneca.
(va urma)