LECTURI

Premiul Societatii Scriitorilor „ C. Negri” la Festivalul National de Poezie „Grigore Hagiu”, ed. aXXll-a, septembrie 2014, Galati, Tg. Bujor
Vicentiu-Eduard Dine

Un poet
si-a lasat cuvântul pe tejghea
om fara chip si velier plin de
ancore

stârneste zâmbet copilului nenascut înca
amintirea tânara a
viitorului batrân

vorbe si idei
orasul lui interior
dama cu camelii si o mie de fete

Dumnezeu Însusi curge
siroi în mintea scursa
pe foi

si-a lasat cuvântul pe tejghea
sase pahare pentru fiecare mort
- mortii jelesc -
numai cuvântul îi mai atinge
dincolo

Reflectie ultramarina
nu mai taia marea
prin fumul tigarii

întins
parapet peste milioane de trupuri goale
sticle de cola osos
parapet peste milioane
de gânduri scrise sidefiu

întins
numai fumul tigarii mi-e prieten

unii ar spune
uite nebunul, trage din
pipa pacii

e cer înstelat
si eu stau parapet
peste milioane de razboaie -

nu mai taia marea
prin fumul tigarii
valuri-valuri te vei risipi si tu.

Târziu
numai când a închis usa dupa ea
i-am auzit bratul pocnind
cum face soarele când
rascoleste lumina departe

pe coridorul acela cândva
un nebun facea piruete
între cadavre

numai când nu mai e timp
si bratul - prelungire urâta a inimii
pocneste -

atunci o simt
strivind chistoace fumate de trei ori
si aruncându-si coapsele înainte

numai acum
când marea e învolburata -
departe -
o mai simt.

Marturie
oasele îmi cer apa
roua curge prin mâna zeilor
prin nori nevazuti
în cantitati subliniate în catastif

dimineata femeile culeg luminite din cer ea doarme
respira adânc si fluid

distonocalm si morfina
pupilele mele concureaza la bras

când îsi ridica genele lungi
burlanele Raiului se umfla

oasele îmi cer apa
cu demnitate
ma descompun lent în asteptarea
ochilor ei

pot fi un rege etern
sceptru si tron, oase de aur
fara ea, ramân o mumie.