REMEMBER

Un poet crestin – TRAIAN DORZ
(1914-1989)

„ Cântarile si poeziile fratelui Traian Dorz, sunt inspirate din Sfânta Evanghelie, au un continut spiritual si moral accesibil credinciosilor de toate vârstele; ele cultiva iubirea fata de Hristos si fata de semeni sub forma unei sensibilitati poetico-populare, asemenea colindelor si cântarilor de pelerinaj”
(Preafericitul Parinte Patriarh DANlEL)
„Nu cunosc alt autor (poet) care sa fi scris, doamne, peste o suta de volume de versuri. Traian Dorz (1914-1989), care are o biobibliografie iesita din comun, chiar a scris atâtea volume.
Român adevarat, Traian Dorz, prin destinul sau de poet crestin si patriot, a deschis larg portile si caile credintei izvorâte din durerile si bucuriile neamului sau...
Volumul antologic lzvoarele luminii, aparut la Editura din Simeria ce-i poarta numele, reprezinta o coloana vertebrala sustinând un edificiu spiritual, rezistent la intemperiile istoriei si timpului. Generatiile noi, poetii si cititorii adevarati, au, citindu-i opera, un reper spiritual Pn marea panorama a poeziei românesti din toate timpurile. Traian Dorz Psi are locul sau, singular, Pn fata Domnului si a semenilor sai.”
(Sterian Vicol)
„Traian Dorz a fost un crestin ortodox... a fost un om duhovnicesc mare... a fost un om daruit de Domnul cu harul poeziei si mostenirea poetica pe care ne-a lasat-o, e vrednica de admiratia noastra. ”
(l.P.S. Andrei Andreicut, mitropoiitul Ciujului, Maramuresului si Saiajului)
“Dintre pamântenii iobagi ai Transilvaniei se trage acest adânc poet transilvan, Traian Dorz, ce intra in harul poeziei cu zeci si zeci de cântari, maiestrit plasmuite, sarbatorind iubirea, nadejdea, credinciosia, bunatatea si Pmpacarea dintre oameni, cântând virtutile si natura, frumusetea izbavitoare a invataturii crestine in care a crescut si evlavia noastra transilvana româneasca de 2000 de ani incoace. Noi, trasilvanii, pamânteni, iobagi fiind, n-am avut timp de scris si cuvântat, decât de foarte scurta vreme incoace, de la 1918, mai ales: trebuie sa scriem mult ca sa umplem golul, trebuie sprijinita fiecare inzestrare reala, caci sunt mereu putine inzestrari adevarate, pentru ridicarea neamului la inaltimea Logosului.
Traian Dorz este o inzestrare adevarata, haruita, care va ramâne in istoria scrisului românesc de origine transilvana.’’
(poetul loan Alexandru)


În Ziua fara noapte...
În Ziua fara noapte, slavi-Te-vom, Isuse,
la sfintele-Ti picioare punînd, în mut extaz,
cununile-Ti slavite ce harul ni le puse
pe fruntile-nsorite ca cerul în amiaz’.

Rapiti, privi-vom vesnic la Fata Ta Slavita,
la toata maretia Supremei Frumuseti,
cînd vom putea patrunde în Taina Negraita
a dragostei, iertarii si harului maret.

Tu, Mire-al Frumusetii, din Slava Ta curata,
vei da Miresei Tale, Bisericii, luciri,
iar Ea purta-va vesnic vesmîntul fara pata,
din Fata Ta cea dulce, din dulcile-Ti priviri.

Si vei vedea atuncea ce Inima-Ti doreste:
Copt, rodul pîinii Tale si-al Sîngelui Tau rod,
cum vesnic Te urmeaza, cum vesnic Te slaveste,
mai alb ca zorii Slavei, un nesfîrsit norod!

Ce bine-i la limanul...
Ce bine-i la limanul unde-am ajuns acum,
dupa atîta lupta si lacrima, si drum!
Trecutele naufragii din largul departat
s-au stins, ramase-n urma demult... si s-au uitat.

Cum seamana de bine limanul linistit
cu locul drag de unde sînt de demult pornit!

Da-mi, Doamne,-odihna dulce dorita de demult,
ca unui prunc ce singur, uitat, a plîns prea mult,
fa-mi umbra cu aripa alinului Tau blînd
ca unui prunc ce vine din soarele arzînd
si strînge-ma la Sînu-Ti cu zîmbet fericit
ca mama pe copilul prea-ndelungat dorit.

Eu n-am sa mor
Eu n-am sa mor din lume,
ma voi preface-un steag
purtat în lupta sfînta, arzînd în fîlfîire,
ma voi preface-o harfa, cîntînd si mai cu drag
eroicul din jertfa, sublimul din iubire!

Ma voi preface-o cruce naltata tot mai sus,
o candela de ruga, de veghe si-asteptare,
o dîra luminoasa pe urma lui Isus,
o proaspata fîntîna mereu racoritoare,
o trîmbita cereasca cu sunet deslusit
si-o sabie de flacari eroic mînuita...

Ca-n fiecare-i crezul prin care n-am murit
si-n toate, vesnicia tot lui Hristos traita.

Eu n-am sa mor din lume, cînd va pieri ce par,
nu ma cautati în groapa, în vis si-n amintire,
- voi fi, mai viu ca astazi, un fara-de-hotar
îndemn spre constiinta, spre cîntec si-nfratire!

Cum strînge radacina
Cum strînge radacina piatra
pe vîrful bîntuit de vînt,
asa ma strîng de Tine, Doamne,
acum, în locul unde sînt!

Cu toate fibrele fiintei
întinse, încordat ma tin,
sa nu ma smulga, sa ma duca
rafalele de vînt hain.

Sa-mi sîngere, sa-mi crape fata,
sa ma întinda sa scrîsnesc,
dar sa ma tin sa nu ma smulga
acest vrajmas de vînt cîinesc!

Unde esti
Unde esti, în care tara; unde esti, pe ce pamînt,
loc de moarte fara lege, loc de morti fara mormînt?

Unde esti, pe ce planeta; unde esti, în ce Sistem,
loc de blestem, si de stafii, si de ziduri care gem?

Unde esti, în care secoli; unde esti, în care vremi,
loc de bezna si de groaza, unde tremuri si te temi?

Unde esti, în care lume; unde poti fi-atît de-ascuns,
ca nimic afar’ de fiare pîna-n tine n-a patruns?

Mai adînc cobori ca marea sau ca muntii te ridici,
de n-ajung de-atîta vreme ochi de oameni
pîn’ aici?

... Dumnezeule-al Dreptatii, orisicît ar fi de jos,
ori îngroapa, ori deschide iadu-acesta-ntunecos!

Viorile padurii
Viorile padurii îsi odihnesc arcusul
uitat în iarba moale a linistii sub ulmi;
flamînzi, ies lupii serii suind piezis urcusul
spre oile luminii ce tremura pe culmi!...

Tot binele ce-n lume o zi l-a-nfaptuit,
trist, soarele-l plateste în flacari apunînd;
cu sîngele luminii ucise s-a-nrosit
si norii, si padurea, si turlele pe rînd!...

... Sus, luna, ca o Mama cu Fiul condamnat,
si-ascunde trista-i fata sub valul unui nor.

- Din Ghetimani, la toate, Isus, îngenuncheat,
priveste si-ntelege ce-I spune taina lor.

Viitoare valuri
Viitoare valuri vor porni curînd,
locul celor stinse mai frumos luînd,
frontul celor care moartea i-a învins
altii o sa-l umple larg si necuprins.

Viitoare ramuri vor iesi cu-avînt
sa-ntregeasca locul celor ce s-au frînt;
trunchiul e puternic, mustul e curat,
alte crengi vor umple golul azi uscat!

Viitoare lanuri vor luci curînd,
cu belsug de grîne cîmpul gol umplînd;
- Dumnezeu nu pierde daca-L veti lasa,
are El o mie locul sa vi-l ia!

Cîmpii de grîne coapte
Cîmpii de grîne coapte se leagana cîntînd,
Izvorului Luminii tacuta slava dînd;
cu spicele-n lumina si radacina-n noapte
se leagana-ntre ceruri cîmpii de grîne coapte.

Parinte al Odihnei, fa-mi trupului loc sfînt
între stramosii care m-asteapta sub pamînt,
iar duhului fa-mi parte de vesnica hodina
între stramosii care m-asteapta în Lumina.

Cîntarea mea sa fie
Cîntarea mea sa fie ca roua primei flori
din dimineata Zilei Iubirii care vine
pe care îsi revarsa lumina primii zori
- asa, Isus, sa-mi fie cîntarea mea spre Tine!

Si rugaciunea-mi fie ca primul clopotel
ce creste din caldura zapezilor curate,
ca jertfa-nduiosata ce-o nalta-ntîiul miel
spre-altarul Sarbatorii de Pasti adevarate.

Si dragostea sa-mi fie ca primul strop de mir
din amfora întîiei fecioare întelepte,
ca mantia de Nunta, ca inul de Ofir
- si sufletul meu astfel, Isuse, sa Te-astepte!

Din marile izvoare
Din marile izvoare cu apele vietii
as vrea sa scot întruna masura cea mai plina
si cît ar fi multime strainii si drumetii
sa vina sa se-adape din cea mai grea Lumina.

Ce dulce e sa umpli ulcioarele uscate
si sa le vezi udându-si si florile, si gura,
si ce dumnezeieste-i sa vezi apoi cum toate
îsi picura cîntarea si-si daruie caldura.

Fii binecuvîntata, Tu, vesnica Fîntîna,
din care beau de veacuri strainii si drumetii,
din Tine-mi umplu vasul, sa-l trec din mîna-n mîna,
toti semenii-adapîndu-mi cu apele vietii!

Am fost un ceas
Am fost un ceas pe munte, traind acele stari
ce sînt numai cu Domnul si-n vesnicele-i zari,
cînd îngerii-n tacere îngenuncheaza jos
si Moise si Ilie spun taine cu Hristos.

Si-acum vin iar în valea unde-am lasat un ceas
povara si purtarea multimii fara glas,
ca iarasi sa-mi iau crucea si cu privirea-n jos,
sa-mi urc spre ispasire calvarul cu Hristos.

Ce linistit întîmpini sfîrsitul rastignit
cînd mergi spre el cu nimbul Taborului suit!
Ce nalta-i cununia cu rugul luminos
cînd crucea-ti este-o slava alaturi de Hristos!