Umor (pe)vapor (sau) amor

De-ale literatilor


• Si frunza ruginie a intrat în istorie (gratie versul lui Eminescu)
• Un poet fiind întrebat, de ce nu publica versuri dedicate sotiei, a raspuns: „Le pastrez pentru necrolog”.
• Norocul criticilor literari e ca sunt putini la numar.
• În biblioteca e ca si în biserica, se vorbeste în soapta: enoriasii se roaga la Dumnezeu, cititorii se închina clasicilor.
• Unii scriitori se întorc de la Casa de creatie cu gentile pline cu carti cu autografe de la alti scriitori (prieteni sau...)
• La barul Uniunii Scriitorilor chiar si muza se¬mbata crita!...
• Un poet mediocru dar optimist: „Ei si! Si la mormântul poetului necunoscut se depun flori”.
• Pentru începatori, operele clasicilor sunt ca o transfuzie de sânge.
• Omul citit cunoaste mai multe cuvinte vulgare, dar niciodata nu le pronunta
• Cunosc un critic literar care poarta pica unui poet care nu a scris nimic; n-are ce critica.
• Literatura clasica, ca si razele solare, ne încalzeste în orice anotimp si pe orice timp