UMOR DE SEPTEMBRIE

UN GALATEAN LA CURTILE IASILOR RITUALUL PRECRESTIN


La începutul iemii, în rural, dar si în cartierele marginase din marile orase a început sa se propage, viguros si implacabil, un stravechi ritual pagân, bine pastrat în memoria ancestrala a omenirii de pe aceste meleaguri. Gardurile sunt furate apoi sacrificate prin ardere în vatra. Pe timpul sacrificiului femeile umbla bezmetice prin odaie incantând blesteme, în timp ce barbatii privesc extatic la flacari si înjura cu mult talent, aproape neîntrerupt.
Solicitam imperios guvernului si poiitiei masuri drastice pentru a elucida acest tenebros mister si, pe cât posibil, sa-i readuca pe rataciti, prin orice mijloace, la calea cea dreapta a suferintei fara de crâcnire. (M.B.B.)


SONETUL CHEFLIULUI POCAIT

În cântece rostogoleam pahare
Cu lautari, amici si niscai fufe,
Râdeam de-orice ca în comédii bufe
Si era totul vis, ori desfatare.

În drum spre casa rataceam prin tufe
Mai adormeam cu nasul în vreo floare
Sau altceva extras dintre picioare
Spre zori fiind mai moi ca niste rufe.

Dar ca un fum trecura, iata, anii
Cât despre cârciumi, lautari, ori fete,
De mult nici nu mai vreau s-aud macar;
Beau doar sifon, sau apa, ca bibanii,

Nevasta am si un ficat cu pete
Si-n vis ma-mbat, din ce în ce mai rar.

SONETUL SUPUNERII PIERDUTE
În Biblii ni se spune ca femeia
Mereu supusa trebuia sa fie
Si nu era doar vorba pe hârtie;
Facea copii, mâncare, vorba ceia...

Îsi suporta si câte o betie
În pat, subtil, îsi aprindea scânteia
Iara la ma-sa nu fugea cu cheia
Când pumni îi mai carai... asa, sa fie...

Trecut-au vremuri însa cu toptanul
Si-acum femeia-i stirpe îngereasca
Noi? Niste sclavi, trufasi precum curcanul...
Scapare-ar fi, prin pronia cereasca,

Si am putea chiar sa refacem planul
Dar cin‘ mai stie-n Biblii sa citeasca!?

TOAMNA CU CRIZANTEME
E toata toamna-n crizanteme
Privind gingas spre-albastru cer;
Si-o clipa n-avem a ne teme,
De noptile ce-or fi cu ger.

Cladim iluzii pentr-o vreme
Si care-apoi ca fumul pier…
E toata toamna-n crizanteme,
Privind gingas spre-albastrul cer.

Nevoi ce te-ncoltesc, supreme,
Alunga gândul spre-un prier,
În care frigul nu mai geme
Iar eu sa sper ca nu mai zbier,

Ca toata toamna-i criza-n teme…

RONDELUL CAUTARILOR ZADARNICE
Nu cauta ca-i în zadar
Acolo nu mai e nimic.
Caci am luat din buzunar
Si cel din urma firfiric.

Mi-e dor de-o cupa de Cotnar,
De o friptura, de un mic
Dar nu mai caut, e-n zadar,
Acolo nu mai e nimic.

Amor zici tu ca-mi dai în dar
Si-un sân ai scos de sub ilic,
Ma rascolesti ca pe-un sertar
Dar nici acolo nu-i nimic...
Iubito, cauti în zadar…

Mihai Batog-Bujenita