IN MEMORIAM

Centenar Constantin Emil (Ticu) Aramescu


Constantin Emil (Ticu) Aramescu, de la nasterea caruia s-au împlinit anul acesta, la 6 mai, 100 de ani, s-a afirmat ca sculptor în Statele Unite ale Americii, unde s-a stabilit în anul 1948. Nascut în Galati, ca fiu al profesorului de geografie George Aramescu, fost director în doua rânduri al Liceului „Vasile Alecsandri”, si al Elenei Aramescu, muziciana, sora cu economistul si profesorul Virgil Madgearu, el nu a facut în tara studii în domeniul artei, ci a urmat Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si în paralel a audiat si cursuri la Academia de Înalte Studii Comerciale. Dupa absolvire, în perioada 1939-1947 a lucrat ca jurisconsult al Santierelor Navale Galati, cu sediul la Bucuresti.
Urmându-si sora în America, pictorita Georgeta Aramescu-Anderson, casatorita cu inginerul Pierson Anthony Anderson, practica mai întâi arta fotografica si a filmului documentar, ca mai apoi sa obtina diploma de licenta în arte cu teza „Elemente persuasive ale televiziunii” si diploma de absolvire a cursurilor practice „Comunicatiile de radio si televiziune”. În 1958 se stabileste definitiv în însoritul si tropicalul Miami (Florida). Simte imboldul catre arta si începe sa lucreze o serie de sculpturi pe care le va numi „electronice”, deoarece erau construite din piese ale aparatelor de televiziune sau ale masinilor de taiat iarba. În 1961 participa cu doua dintre aceste lucrari la Festivalul de Primavara din Miami, obtinând premiul II pentru sculptura „Don Quijote”. Un an mai târziu, expune alaturi de sora sa la Muzeul Norton din Palm Beach, institutie care are în colectia sa si opere semnate de Brâncusi. În aceste sculpturi „electronice”, fantezia se îmbina cu umorul, dar si cu o vadita nota tragica, modul de asamblare al diferitelor piese sugerând parca dinamica barocului („Gândacul”, „Pisica”, „Boul Apis”, „Salomeea”, „Dansator spaniol”, „ Domnisoara Tanganika”, „Între patru ochi” etc.).
Descoperind lemnul plajelor Floridei, lemn pietrificat, ramasite ale unor corabii avariate aduse de valuri, uneori strapunse de fiare ruginite, Constantin Aramescu, adept al filozofiei Zen, pornind de la forma si structura acestora, le gaseste anumite semnificatii. De cele mai multe ori intervine, le prelucreaza, le combina, le da forme noi. „Lemnul îmi spune el însusi ce sa fac”, marturisea el criticului de arta Helen Ferguson cu prilejul unei expozitii din 1964. Asa se nasc lucrarile din seria obiectelor gasite, amintind de pop-art, serie pe care Petru Comamescu, autorul albumului monografic „Fratii Aramescu” (Editura Meridiane, Bucuresti, 1972), a numit-o abstract-simbolica: „Columb pe corabia Sfânta Maria”, „Napoleon”, „ losefina”, „Mama si copilul”, „Corabie solara”, „Olaf si lngeborg”, „Hirosima”, „Totemul toporului pierdut”, „Lira”, „Avionul Zulu” etc. Originalitatea acestor lucrari, semnificatiile lor profunde nu puteau sa nu fie remarcate de critica de arta americana. Doamna Doris Reno, criticul de arta al ziarului „The Miami Herald”, noteaza: „ Desi aparenta lor este mai curând abstracta, lucrarile au toate individualitate si semnificatli realiste. El foloseste si exploateaza accidente naturale, descoperite într-o bucata de lemn ars, într-un fragment de lemn adus de ape si uzat de vreme sau într-un fier ruginit. Aceasta integrare în natura sugereaza o imagine noua, o imagine ce rezulta din accentuarea formelor neobisnuite si prin adaugarea de parti noi”. La rândul sau, sculptorul declara aceluiasi critic de arta: „Problema este de a face ceva din nimic - de a lua obiecte foarte banale, obisnuite si de a crea ceva frumos ... Opera mea este mai naturala decât cea mai mare parte din sculptura deseurilor. Ma straduiesc sa arat frumusetea ce exista în însusi materialul folosit. Poate aceasta se datoreaza sângelui meu românesc. Oamenli din România sunt foarte influentati de natura”.
În aceste lucrari lemnul si metalul îsi dau mâna într-o fericita logodna, arhaicul traieste alaturi de modern, materia se spirituaIIzeaza. Alte sculpturi ca „Piticul”, „Contrabasistul si instrumentul sau”, „Treapta”, „Confruntare”, „Strigatul”, „Aripa” fac trecerea spre cele legate de spiritualitatea si stilistica populara româneasca. „Aripa”, care evoca ideea zborului, si „Treapta”, materializare a înaltarii, a aspiratiilor omului catre infinit, sunt considerate de Petru Comamescu adevarate capodopere.
Sculpturile de inspiratie româneasca sunt îndeosebi coloane cioplite în stilul artei noastre populare, al stâlpilor de pridvor si al portilor transilvanene („Domnita”, „Coloana moldoveneasca”, „Coloana româneasca”, „Troita”, „Familia Omului”, „ Biserica româneasca”, „Sfântul”, „Coloana dacica”, „Noblete”, „Domnita”, „Coloana stramosilor”, „Voievodul si Doamna”). Ornamentica sculpturii taranesti, ritmica, geometrismul, motivul decorativ al torsadelor se regasesc în aceste lucrari în forme modeme, la care artistul, ca si Brâncusi, a ajuns prin simplificare si esentializare.
Când Constantin Ticu Aramescu se simtea în lumea artistica americana tot mai român prin ceea ce facea, si folosea lemnul pentru a arata lumii „cât de vechi suntem noi, românli, cât de proaspata si bogata în semnificatii este arta noastra populara”, boala de inima de care suferea de mai mult timp i-a curmat viata la 19 aprilie 1966, la numai 52 de ani. Opera sa însumeaza 175 de sculpturi, rod al unei activitati desfasurata pe parcursul numai a sapte ani. Gratie donatiilor succesive ale surorii sale, creatia fratilor Aramescu (peste 70 de lucrari ale sculptorului) se afla astazi în cea mai mare parte în patrimoniul Muzeului de Arta Vizuala din Galati si este integrata în circuitul artei românesti contemporane, asa cum de altfel si-au dorit cei doi artisti în timpul vietii.
Pe strada Nicolae Balceascu din Galati, în curtea Colegiului National „Vasile Alecsandri”, în partea dreapta a parcului din fata scolii, se afla o constructie cocheta, în care pe vremuri locuia familia profesorului care îndeplinea functia de director al acestei institutii. Astazi ea îndeplineste functia de muzeu al acestei prestigioase institutii de învatamânt. Aici s-a nascut sculptorul Constantin Ticu Aramescu. Inca din 1968, când Gigi Aramescu, sora sa, a venit în tara cu o expozitie retrospectiva (deschisa mai întâi la Galati, apoi la Bucuresti, lasi si Cluj), ea a dorit si a facut interventii verbale si scrise la organele de resort, pentru instalarea unei placi memoriale pe peretele de la strada al acestei case, oferindu-se sa suporte cheltuielile facute în acest sens. Aceasta ar fi urmat sa aiba urmatorul text: „În aceasta casa s-a nascut la 6 mai 1914 scuiptorul Constantin Emii (Ticu) Aramescu, mort la 19 apriiie 1966 la Miami (Fiorida - S.U.A.), fiul profesorului George Aramescu, director al Liceului „Vasile Aiecsandri” între 1 februarie 1914-22 iuIIe 1916 si 1 februarie - 1 decembrie 1919”. Sub administratia comunista, când chiar montarea unei placi memoriale trebuia sa aiba aprobarea C.C. al P.C.R., nu s-a putut gasi o rezolvare. Din pacate nu s-a gasit nici în perioada postdecembrista, în conditiile deplinei libertati si a disparitiei cenzurii, desi semnale au existat în mai multe rânduri în presa locala. Chiar Filiala locala a U.A.P.R. a facut un demers în 2005 la Primaria Municipiului, însa nu a gasit întelegere. Mostenirea artistica si arhivistica (pictorita a donat Bibiiotecii „V.A. Urechia” arhiva familiei) lasata Galatiului de cei doi frati, artisti care în America au impresionat si s-au impus tocmai prin românismul lucrarilor lor, nu ne da dreptul sa-i uitam!

Corneliu STOICA

Nota redactiei: Muzeul de Arta Vizuala ar trebui sa se numeasca “Fratii Aramescu”