OAMENI DE SEAMÃ

În amintirea unui mare istoric, profesorul Paul Paltanea
(1924-2008)

Nu as fi crezut ca voi scrie asa de curând despre viata unuia dintre cei mai importanti si mai adevarati oameni pe care i-am cunoscut. Este vorba de prof. Paul Paltanea (n. 25 iunie 1924, Bucuresti – d. 25 ianuarie 2008 Galati), cel care a fost un mare istoric român si cel care a fost si o mare constiinta româneasca. A si fost învins, domnule profesor, de comunismul cu fata umana, de impostorii care se gudurau si se mai gudura în fata unui savant (unii l-au numit cu cinism ca ar fi „un savant cu raza medie de actiune!”), de mediocritati politice, carora relatia cu un om cu 10 ani de puscarie politica le facea bine. Ati adormit însa acoperit de o opera pe care cunoscatorii o numesc „inestimabila” si care va aseaza în galeria marilor personalitati istorice a acestei perioade. Nu aveti grija, mediocritatile didactice pe care nu puneati pret au raspuns si au asternut tacerea peste colbul, din ce în ce mai gros, depus pe altarele sacre pe care ati calcat. Astazi ei sunt Istoria, astazi ei evaluiaza, dau note si acopera trecutul acestui neam cu balegarul diletantilor. Spun ei ca este fertil si o sa avem o serioasa recolta de istorici traiti prin papura deltei, adica o sa avem din ce în ce mai multa papura. Sunt niste naivi! Eu cred ca nu v-au citit si de aceea cred ca nu mai contati. Pentru intelectualitatea adevarata ati ramas însa o stea si un pisc de atins. Asa ca, domnule profesor, sa credeti în zicala „sa nu te lasi nici mort!” si sa nu acceptati sa fiti învins! Pentru ca înca din antichitate se stia adevarul ca „vae victis” (vai de cei învinsi!). Unii spun ca în astfel de ocazii doar timpul aseaza totul la locul lui. Eu sunt dintre aceea care cred ca timpul trebuie ajutat, în folosul acestei natii, iar capodoperele marilor creatori trebuie sa se gaseasca în fiecare casa, ca si Biblia. Cred înca în minunea ca edilii acestui oras te vor citi, pâna la urma, domnule profesor. Doctor în istorie, apoi premiat al Academiei Române, devenit târziu membru al Academiei Internationale de Genealogie de la Paris, el este autorul „Istoriei orasului Galati de la origini pâna la 1918”, o carte monument, dedicata orasului Galati. A mai scris: Mihail Voievod - domn al Tarii Românesti, al Ardealului si a toata Tara Moldovei, Galati, 1975; Viata lui Costache Negri, Iasi, 1985; Neamul logofatului Costache Conachi, editura Albatros, Bucuresti, 2001;Peceti Stefaniene la Dunarea de Jos, Galati, 2004. Biblioteca V. A. Urechia din Galati detine, în manuscrise, inestimabile cercetari ale profesorului, dedicate localitatilor acestui judet. În rest, domnule profesor ramâne, între noi amândoi, flacara unei rare prietenii si respectul pe care o sa vi-l port toata viata, pentru îndemnul de a scri istorie. Dormi în pace, dragul meu prieten! Nu te vom uita niciodata, citindu-va si recitindu-va mereu!

Sandel Dumitru