Porto-Franco

Pedagogii antichitatii: Socrate - Platon - Aristotel

Adrian Botez

Rubrica: Eseu  /  Nr. 137/2007

ESEU

Pedagogii antichitatii:
SOCRATE-PLATON-ARISTOTEL
un eseu de Prof. dr. Adrian BOTEZ

In cetatea antica (despre care atât de erudit si fascinant vorbeste carturarul francez Fustel de Coulange), grija pentru educatia tinerilor era prioritara. Filosofii cetatii, în cele mai multe cazuri, se autoinstituiau ca pedagogi-educatori ai tinerilor.
Despre cei trei titani ai gândirii si civicului antic grecesc - Socrate, Platon, Aristotel - se poate vorbi ca despre oameni-institutii publice, oameni-scoli. Scoala "în plimbare", peripatetismul, care îi este atribuita lui Aristotel - începe deja cu Socrate, care îi chema pe tinerii cetatii, la plimbare si filosofare, într-o dumbrava din preajma Atenei. Multe si de toate îi învata Socrate pe tineri - dupa cum aflam din Dialogurile lui Platon, elevul sau stralucit si credincios - atât de multe, încât Socrate a fost condamnat la moarte, pentru asa-zisa "pervertire" a tineretului cetatii. Neînchipuit de nedreapta acuzatie, pentru cel care i-a învatat pe tinerii atenieni sa fie, concomitent si în egala masura, filosofi si regi, sa posede, la perfectie, arta regala (a conducerii de sine si a cetatii) si arta de a întâmpina, cu seninatate, moartea.
Niciodata nu s-a pledat mai mult, mai insistent si mai convingator, în istoria spirituala a lumii - pentru descoperirea, de catre tineri, a legilor, interioare si exterioare, ale fapturii si faptuirii. Socrate n-a scris (duhul sfânt al vorbirii fiind considerat mult superior scrisului, sec si tradator), dar, la fel cum Dumnezeu-Hristos si-a avut evanghelistii sai, care au pastrat, pentru noi, revelatia Duhului-Logos - asa si Socrate a avut "evanghelistul" sau, pe Platon. Iar Platon dedica ultimul sau dialog (al senectutii) exclusiv Legilor - iar pe unul dintre ultimele, probabil cel mai interesant si controversat - Republica2 (cum bine preciza Constantin Noica: REPUBLICA INTERIOARA!) îl dedica unui lucru mult mai important decât legile: Legea - principiul justitiei si consecintelor faste ale descoperirilor Legii-atotstapânitoare cosmice: Cetatea omului - echilibrat regal pe dinauntru si pe dinafara.
De aceea, dialogul Republica este subintitulat, îndeobste: despre Dreptate - "politicul fiind subordonat propriei înnobilari(...). În republica interioara sa se scufunde Platon, cu acest dialog despre dreptate, ca virtute suprema a omului".
Socrate, personajul central-narator al dialogului, le vorbeste, în primul rând, tinerilor, ca viitori conducatori ( ca si în dialogul Omul politic;) si responsabili ai cetatii: Glaucon, Ademantos (fratii mai mari ai lui Platon) si Cleitophon. dreptatea si numai ea poate construi omul suveranitatii morale si de cunoastere (numit omul regal sau omul aristocratic). Cetatea ideala, pentru un om ideal, întru cultul supremei virtuti - Dreptatea - nu poate sa "tina", sa existe, sa reziste si sa fie constructiva pentru umanitate, decât prin credinta. "Se poate înalta o cetate fara stâlpi de sustinere, în speta, cu "necredinta"? se întreaba retoric Noica-comentatorul. Si tot el continua: "Trebuie sa crezi în ceva, ca sa poti zidi."
Aflam (p. 126), din discursul lui Socrate, ca parintii atenieni (deci, "particularii") aveau incomparabil mai multa grija pentru educatia morala si juridica a copiilor lor - decât are, azi, statul modern (în mod normal, statul ar trebui sa faca mai multe eforturi decât particularii, pentru educatia buna a tineretului - întrucât el, si nu altcineva, câstiga sau pierde, printr-o educatie buna, sau, dimpotriva, deficitara la capitolului LEGE-NORMA, deci ORDINE - a cetatenilor sai). Pe lânga parinti - educatorii cetatii sustineau educatia în spirit juridic a tineretului: (p.126, 363e) "Parintii si toti cei care se îngrijesc de copii le spun si le cer acestora sa fie drepti." Iata si natura dreptatii, într-o varianta expusa chiar de tânarul Glaucon (folosindu-se de teoria contractualista a lui Lykophron, un fel de Jean-Jacques Rousseau al antichitatii) - evidentiindu-se, astfel, cât de important este sa-i cooptezi pe tineri la viata cetatii - ei dovedindu¬se nu doar extrem de receptivi, ci si deosebit de activi, cautatori de profunzimi si abisuri ascunse ale problemelor - si deosebit de interesati pentru solutionari optime ale problemelor - solutionari optimizate tocmai de cunoasterea obârsiilor, naturii lucrurilor (chiar, de ce vor fi fost tinerii cetatii grecesti antice atât de interesati de problemele obstii? Raspuns: pentru ca erau perfect constienti, SI AVEAU GARANTIA ADULTILOR - ca cetatea va fi a lor, va fi preluata de ei, spre a fi condusa dupa idealurile stabilite, de comun acord, cu intermediarii dintre generatii: EDUCATORII!!!): (p.122,359a)" Astfel încât, dupa ce oamenii îsi fac unii altora nedreptati, dupa ce le îndura si gusta atât din savârsirea, cât si din suportarea lor, li se pare folositor celor ce nu pot nici sa scape de a le îndura, dar nici sa le faca, sa convina între ei, ca nici sa nu-si faca nedreptati, nici sa nu le aiba de îndurat.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR