INVITATUL PORTO-FRANCO

Dan Anghelescu

Dosarul cu diluviile dezesperarile pare de-ne-gasit
caci mare e noaptea si mari sunt tacerile ei
frunza secure cade pe aerul galben
lasând fara-speranta/ sa rascoleasca
arterele…
este de abur si tipat vilaceu…
este de strazi si gradini cazatoare…
sarbatorile ei ar putea sa atraga
vapoarele albe populate cu zei

Ea… o Cartagina…
Ea un melos… Ea indicibila
premonitie a unei lungi zile de vara
Ea pentru mine cu toate dezesperarile
de care sunt în stare
când nimeni nu ma mai asteapta…
cum ar putea altfel sa mai fie viitorul/ daca ziua si
daca noaptea/ daca secunda de dinainte
si secunde de dupa
nu mi-ar redarui-o mereu/ si mereu
fiinta surâzatoare a tuturor diminetilor

Dupa propria natura as fi vrut
sa treaca neobservate ca si cum
tristetea oceanelor s-ar revarsa din sângele meu
numai un zeu ar fi putut sa-si asmuta câinii
în vânatoarea de mine…
la urma urmei Doamne
ce ruina am fost… ce ruina m-am încapatânat
sa ramân…
dar oare cine o sa ma învete sa uit?

Spune-mi / te rog pentru ultima oara
cum îti gasesti tu cuvintele… în sala pustie
pe mesele jegoase / în sala de dans / în sala
de asteptare a trenurilor care
se stie / n-au venit niciodata
în sala de curs / în sala de clasa / în
salile privegheate de domnul autopsier?

Din zidurile casei se iveau ochii nefericiti
ai fostilor locatari
cel ce vorbeste într-o viata de om / doar
o singura data / le-a spus:
despre vremuri mai bune nu vom
vorbi / spun ca e timp sa uitam
este ceasul / la care câinii batrâni / pleaca sa moara
de casa pazita…/ si iarba vine din urma sa astupe cararile

Zile-n sir ai sa fii pentru toti / strainul oraselor
când încet se-apleaca sa mai scrie / cu un bat scormonind
în nisip / era ca si cum / chiar în mijlocul
aspru / al marii primea vesti despre oameni si timp
Nu stiu cum faci / ca-n fiecare ora as vrea
sa-ti daruiesc jucarii miraculoase
nu stiu cum faci / ca mereu simt nevoia / sa-ti aud
pasii / sa te vad rascolind în poseta în
care / nu gasesti niciodata nimic din ce cauti…
si… da / sa nu uit / telefonul / enervantul tau telefon
care suna mereu când ti-e lumea mai Draga mama si tata,
astea toate si altele… / când nu stiu cum faci
dar pe neasteptate / în agasante feluri / devii tocmai poemul
pe care as fi vrut
sa îl scriu