Intoarce-te la tatal tau - Neculai I. Staicu Buciumeni. Revista Porto-Franco Nr. 137/2007
Porto-Franco

Intoarce-te la tatal tau

Neculai I. Staicu Buciumeni

Rubrica: Pagini dunarene  /  Nr. 137/2007

PAGINI DUNARENE

ÎNTOARCE-TE LA TATAL TAU

(...) Caraimanul îsi înalta semet fruntea catre puzderia de stele din naltul cerului fara urma de nor; în aer e o liniste nefireasca; doar zvonul codrilor de brad, ce coboara pâna la marginea statiunii, rasuna molcom în noaptea de început de iulie; iar alaturi de el, împletindu-se cu susurul sau tainic, soptesc lin undele pârâului Valea Alba, ce-si mâna apele limpezi, peste stânci colturoase, catre zgomotoasa Prahova.
Casele, cu aspect de vile modeste, urca printre brazi, pe malul pârâului, pâna sus departe, tocmai catre poalele semetului pisc. De aici din coasta Caraimanului, poti lasa privirea sa cerceteze întreaga panorama pe care o ofera Valea Prahovei, începând dinspre nord, din preajma Azugai si pâna catre Sinaia, trecând peste împestritata Zamora si Poiana Tapului. Iar la ora aceasta, când umbrele noptii abia s-au înscaunat peste natura plina de viata o zi întreaga, licarul becurilor, risipite pitoresc printre cladiri înconjurate de brazi, unit cu sclipirea stelelor ce pavoazeaza bogat firmamentul, compun o feerie ce te poarta într-o lume nebanuit de frumoasa, aidoma celei din minunatele basme ale sfintei si nevinovatei copilarii, petrecuta pe meleagurile natale.
Într-o asemenea splendida noapte, profesorul Nicutiu Stoicaneanu urma sa plece din gara Busteni, catre Harmalaia Bacaului, cu trenul de la ora 21,32. Venise în statiune cu sotia si cei doi copii pe care îi avea, imediat dupa ce începuse vacanta mare; si dornic de liniste, voia sa stea în mijlocul naturii, cât mai aproape de piscurile semete ale falnicilor Carpati - daca se poate chiar la marginea padurii de brad, pentru a-i sesiza în permanenta zvonul molcom - si satul de aerul încins si îmbâcsit de la câmpie, si-a cautat gazda cât mai aproape de poalele Caraimanului, sus, pe malul pârâului, departe de sgomotul citadin al statiunii, în care multimea vizitatorilor se plimba linistit, sporovaind de toate, atât dimineata cât si dupaamiaza spre seara. A poposit astfel într-o casa de piatra, cu trepte mari la intrare si cu turnuri de castel medieval, care era proprietatea unei batrâne de 80 de ani, ce abia se mai putea misca din cauza urmelor lasate de greutatile vietii, carora trebuise sa tina piept atât amar de ani.
Iar acum, dupa ce si-a terminat de aranjat ranita, tovarasul sau nedespartit de drumetie, si i-a închis cataramele, s-a dcclarat gata de plecare.
- Sa mergem, daca asa vrei tu, a spus Madrilena, sotia sa, foarte suparata.
- Da-mi sa-ti duc eu ranita, taicutule, i s-a adresat fiul sau Horatiu, un copil de 10 ani, sprinten ca un iedut, încercând sa o ridice de jos.
- Stai sa-ti ajut si eu, Tica, s-a oferit sora sa Oltea, apucând cu hotarâre de o curea.
- Stati, nu va chinuiti degeaba, a intervenit tatal lor. Am în ea tot ce-mi trebuie pentru excursie, si voi n-o puteti ridica. O voi duce singur, caci sunt obisnuit cu greutatile vietii. Va rog numai sa ma ajutati sa o ridic.
Dupa ce totul a fost gata, familia prof. Stoicaneanu a plecat catre gara. Au început deci sa coboare în tacere, ascultând clipocitul molcom al apei ce se lovea de stânci, în timp ce privirile li se odihneau pe feeria de lumini de la picioarele lor. Paseau încet din cauza pietrisului cu care era acoperita strada, framântati, poate, de acelasi gând.
La gara au ajuns cu câteva minute inainte de ora sosirii ternului. Nicutiu si-a dus familia pe peron, dupa care si-a vizat biletul de calatorie în circuit, scos de la Galati.
- Avem de asteptat o jumatate de ora, a spus oprindu-se în dreptul sotiei sale, caci personalul are întârziere.
- Vom astepta, a mormait Madrilena, cu suparare în glas.
- Eu ma duc prin tunel, dincolo, a spus Horatiu, pornind în fuga catre treptcle ce coborau sub linia ferata.
- Si eu, a sarit Oltea, pornind sa alerge dupa fratele sau.
Cei doi copii au plecat de lânga parintii lor asa de repede încât acestia nici n-au avut timp sa intervina. S-au multumit, deci, sa-i priveasca alergând pâna i-a înghitit intrarea întunecata a tunelului.
- Uuu, mamica, uite unde sunt, a strigat Horatiu; sarind într-un picior dincolo de gardul care despartea...

Voteaza:
Total: 1.00 (1 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR