ANIVERS├RI

Ovidiu Genaru* - 80

Motto:
„Vreau sa ma culc cu tine, îi spune mierla lunii.
Lasa-ma singura, ma roaga poezia,
Sa ma asez si eu pe-o creanga
Sa ma culeaga cine vrea”

*L-am cunoscut, mai întâi si-ntâi, pe Ovidiu Genaru, prin anii ’73-’74 la Galati; el Poetul- Profesorul de educatie fizica fiind prezent în orasul dunarean ca antrenor al unei echipe feminine de gimnastica din orasul lui Bacovia.
Întâmplator sau nu – poetul avea deja publicate trei carti de poezie (Un sir de zile, Patimile dupa Bacovia si Elogii) – seara, pe o terasa la un pahar de vin, între altele am pus un pariu: Cine este poeta cu initialele G.M.? Cum, de unde, pornise pariul nu mai stiu, dar Ovidiu a spus scurt: Gabriela Melinescu (în voga la acea data), iar eu am melancolizat un pic, recunosc, numele marei poete Gabriela Mistral (premianta Nobel pentru poezie). Asa ca Ovidiu Genaru a platit o baterie de vin si, bineînteles, si eu una. Ne-am mai întâlnit în Bucuresti în anii ce au urmat, în Galati si Bacau, niciodata.
Acum când împlineste vârsta de temut a capitanilor de corabii, biruitorii marilor si timpului, îi doresc locotenentului poeziei românesti sa devina, de ce nu, general. Si chiar este!
La multi ani, Poete, Prieten al trubadurilor-lupi dunareni!

Sterian Vicol


Puterea de odinioara
Dati-mi puterea de odinioara
redati-mi si vocea cu care strigam spre cei
morti si eram ascultat dati-mi ascunzatoarea
din câmpiile aurii unde pitpalacul
îmblânzeste copilaria
ridicati din bârne si scânduri acea
magazie subreda si întâplatoare
si lasati-ma acolo o vreme sa-mi aduc
aminte
printre harnasamente si felinare printre
butoaie dogite unelte si fierarii
sa ascult cum ploaia si seninul cum latra
catelul
universal al pamântului si voi iesi afara
cu o carte senina în mâna pentru voi.

Copil
Tu, stralucind de virginitate,
cum îi merge trupul tau,
copil cu cap de mar si plete lungi?

Numai locuri sa-ti cânte cucul în fata,
locuri prielnice raiului,
si adevarul în gogoasa-i de matase.
Într-o aluna de anul trecut
tu intri ca-n Acropolea parintilor.
Tine acest fir de iarba si da-l mai departe,
eu însumi îmi aduc viata
din carte în carte.

Septembrie lung si curat
Septembrie lung si curat de ceara de miere
De la vultur de la zimbru poetul prinde putere.
Va cânta sau va plânge nu e totuna
Privighetoarea uraste matraguna.
Suflete, ce facem? Mai stam în acest trup
ori ne topim ca raza luminilor în stup?

Bate-mi în poarta si sufla-mi în sfesnic.
Printre mesteceni sa beau laptele vesnic.
Tarancile stapâne pe tarini pe la sate
Asteapta barbatii cu fierul în spate.
Ghinda s-a copt si cade. Numar anul
Cu testele boierilor lui
Alexandru Lapusneanu.
Cât e de bun septembrie nu poti sa stii.
În livezi poezia picura dulci utopii…

Noaptea
Tatal si mama seamana si culeg
cu zgomote stinse roadele pensiei
vremea înfloreste în fata casei parintesti
pe când eu ca un cal de pomerania
trag la remorca provinciei toata ziua
si noaptea alung cu o unealta speciala
albinele fara somn atrase de
dulceata poemelor mele despre viitor.

Manuscris
Fragezimi se-ntind ca sarea în apele dulci
în manuscris te-nvelesti si te culci.
O atât de marunta privighetoare
stârneste valuri de verdeata în soare-rasare.
Cu putina miere de tei si salcâm
trece orice rana pe celalalt tarâm.
Cucul depune ouale mariei sale
pe pieptul aprins al fetelor în floare.
Cu un ram de visin înnebunesti un taur.
În calcâi mai porti sageata de aur
din luminisul de septembrie de anul trecut
când te-ai purtat ca luptatorul fara scut.