CARTEA DE CÃLÃTORIE

Constiinta spiritului pozitivist – în dialog cu Lumea
(Glose la jurnalul de calatorie ale d.lui prof.univ.dr. Cosma Tudose)

Motto:„Numai omu-i schimbator
Pe pamânt ratacitor...” (Mihai Eminescu, Revedere)


Scriitorul de jurnale de calatorie apeleaza dezinvolt la registrul narativ sustinut de prezenta sensibila a persoanei întâi.
Este registrul în care au fost redactate cele trei volume (însumând peste 700 de pagini – „Periplu european, vol. I-II, „Jurnal de calatorie”) aparute în Editura „Academica” din Universitatea „Dunarea de Jos” din Galati sub semnatura d.lui prof.univ. dr. Cosma Tudose.
Un vechi si prestigios ideal – înnoirea mintii ar putea limita degradarea memoriei astazi – prin substituirea ei de catre mijloacele electronice – desigur performante – dar exterioare, credem, confirmarii unei autentice personalitati. Recent, unul dintre cercetatorii care au definit inseparabila particula zero (abuziv numita „particula lui Dumnezeu”) relata, amuzat cum unii discipoli apelau la un computer pentru înmultirea cu 10).
Dar fiindca vorbim despre ampla lucrare diarista a unui fizician, îngaduiti o alta întoarcere în timpuri: asertiunea elinului Phileakos din Elea („în cele marunte se întrevede maretia... ”) l-a determinat pe tracul Democrit (460-370 î.H.) sa-si sustina teoria atomista: lumea este formata din atomi eterni, nevazuti si vazuti si din vid. Ne conectam la cele „vazute”, de aceasta data.
Cele trei jurnale de calatorii reprezinta nu o aventura turistica, ci, mai curând, un demers memorialistic despre o mare parte a lumii de azi. Cum însa luminile cunoasterii nu reusesc sa o învesmânte în întregime, atunci e necesar sa chemam în ajutor luminile launtrice.
„Excursiile sunt obositoare – medita sonetistul si dramaturgul aproape uitat Victor Eftimiu. Amintirea lor este frumoasa”. Cu asemenea „amintiri” despre spatii privilegiate îsi construieste lucrarea dl. Cosma Tudose, baiat de învatatori adevarati, Ileana si Constantin, om al spatiilor nemtene (care te îndeamna sa treci dincolo de faldurile padurilor, sa iei apa de izvor, o pâine de drum, sa dai binete omenirii si nu sa te vânturi fara temei prin lume. Prin tari si continente se ajunge numai cu un anumit rost! Dl. profesor cunoaste aceasta premisa.
Împreuna cu autorul jurnalelor (chiar daca, într-o viata, n-am ajuns nicaieri!) participam la ivirea unei lumi pe care cei mai multi o animam potrivit visului nostru din adolescenta – de a observa formele pamânturilor în miscare, de a le înzestra cu imaginarul itinerar spiritual. Ne ramâne deci sansa de a compara universul... recent (si abordabil prin exercitiul lecturii profunde sau prin manualitatea IT) cu misterioasa „oceanografie sufleteasca” (despre care a glosat filosoful Mircea Eliade – si el un cultivator al jurnalului într-o etapa a creatiei).
Aceste carti contin un aliaj... geografic, istoric, tehnic, artistic care poate fi citit si ca un aliaj sufletesc. Comentariul nostru - acela al unei calauze imobilizate de vremuri - nu poate face abstractie de un sentiment justitiar: de a cântari forma ideala a lumii strabatuta numai în bibliotecile de altadata împreuna cu expresia festiva a calatorului pe toate punctele cardinale. De aceea am staruit asupra fiecarei etape ale acestei constructii narative si consider ca dl. prof.univ. dr. Cosma Tudose ne-a acordat un premiu târziu de consolare. Va asigur însa ca este un premiu moral meritat.
Facând aceste calatorii, autorul a ajuns la o paradigma a frumosului în conjunctie de adevarul.
Pentru români, Bulgaria înseamna maretia Plevnei, jertfa exemplara. E stiut ca Turcia a ajuns sa stapâneasca Bizantul; cu o precizare: numai zidurile catedralei Sf. Sofia construita în vremea lui Iustinian, împaratul cel Drept si Neobosit! Credinta crestina a ramas însa nestramutata! Sa le amintim amnezicilor lunile de tortura si ziua de mucenicie a Brâncovenilor – Adormirea Precistei – 15 august. Recent am citit, sub o semnatura cu... rang, o pagina de revista în care, din ratiuni obscure, se ironiza apelul la memoria tragica. Ar putea oare publicistul sa-si îmbrace o ora din rasfatul sau mediatic în pâcla de sânge izvorât din trupul celui mai marunt dintre Brâncoveni si apoi sa priveasca în ochii tatalui sau?
Noua protipendada adora însa manelele, plaj ele si serialele, desigur magnifice.
Limpezimea de odinioara a Greciei însemna constiinta valorilor artei si filosofiei, retoricii si stiintelor. Platon spunea ca „timpul este imaginea miscatoare a energiei”; iata o definitie moderna; ne amintim si de teza lui Dan Barbilian/Ion Barbu despre geometria Cerului adusa pe brate în templele grecesti.
În Serbia mai avem vorbitori de straromâna. La Vatican urcam cele 22 de trepte ale altarului (numai în gând) si îi ascultam rostind câte un salut în româna pe ultimii trei episcopi ai Romei: Ioan Paul al II-lea, Benedict si Francisc. Franta secularizata îsi întretine ca nou Palatul de Justitie neuitând însa strigatul lui Ludovic al XV-lea: „O, libertate, câte crime se fac în numele tau!”. Nici noi nu ar trebui sa uitam de colaborarea inginerilor G. Eiffel si Gh. Pânculescu, de încrederea pe care vestitul constructor a avut-o în otelul prelucrat la uzinele din Resita.
O molecula de fier marita de 165 de milioane de ori se afla în Belgia în competitie cu o multime de monumente. Nu ni se cere (deocamdata) sa urcam în
Turnul Londrei; dl. profesor trece din catedrala în catedrala, dintr-un muzeu în altul. Numara coloanele, urmareste lumina ce se scufunda într-un colt de tablou, e atent la mozaicuri dar mai ales la vitralii – fie ca se afla în Franta, Italia, Germania sau Austria. Are priceperea (darul celor alesi de epoca moderna) de a proiecta – pe pagina – esantioane de arta înalta.
În aceste jurnale, printre rândurile „germane” si „vieneze” se pot asculta fragmente din concertele lui Bach, Beethoven, Haydn. „Eroica” are doar ecouri stinse în cimitirul eroilor români din Zvolenul slovac. Profesorul calatoreste prin Polonia. Se opreste cu veneratie la Muzeul Chopin si mediteaza în fata cadrului din care se revarsa taina Madonei de la Czestochowa. Elvetia cu padurile de piatra curgatoare si cu oglinzile lacului Leman îsi conserva memoria genialitatii.
În Rusia îl întâlnim (fiindca vrem!) pe Andrei Rubliov(1360-1427) evitând sa-si semneze, dintr-o mare smerenie, lucrarile. Imaginea Sfintei Treimi – a îngerilor care apropie pamântul de ceruri – creeaza extazul mistic. Când se vorbeste despre Olanda ne gândim si la monografia lui Mihail Sadoveanu, moldoveanul impresionat de harnicia si inteligenta tehnica a acelui popor. Învinsi mai întâi de bulgarul Simeon (la 896 d.H.) si apoi de Otto cel Mare (la 955), ungurii migratori îsi gasesc „salas” în Câmpia Panoniei; au o istorie si o arta baroca, mimetica extrem de expresiva, modernizata dupa modele acreditate.
În sfârsit calatorim confortabil în Canada – tinutul urias al risipitorilor de zapada, cunoastem marile orase ale Statelor Unite ale Americii, întârziem în Biblioteca Parlamentului si la Institutul de Tehnologie din Boston. Români în cautare de Americi sunt pretutindeni.
Când ajunge în Republica Populara Chineza, dl. profesor Cosma Tudose poate fi asemanat cu un urmas al lui Marco Polo – uimit de Marele Zid (care, totusi, o spun astronautii selenari – nu „se vede” de pe Luna! ). Are însa sansa sa priveasca multimea (organizata) a soldatilor de teracota. Tinând seama de tot ce s-a mai întâmplat prin lume cu felurite armate, ar fi fost poate mai bine ca toti sa preia „reteta” chinezeasca si sa ramâna împietriti de timpuri: chiar si aceia din preajma noastra.
Va recomandam sa parcurgeti acest amplu jurnal de calatorie cu bucuria de a recunoaste aici pe un autentic peregrin, inteligent, cu umor bine temperat care – relatând neobosit ceea ce a descoperit în lume cu speranta si încredere, nu uita de unde a plecat.