DEBUTURI

VIS DE COPIL
de Adina Tabacaru (eleva, Galati)

A ajuns, dupa câta vreme, si pe masa mea de lectura cartea de versuri semnata de eleva Adina Tabacaru. Acum este în clasa a 8-a, dar cartea (Vis de copil, Editura Zigollo, Galati, 2012) a fost scrisa cu doi ani în urma, când era eleva în clasa a 6-a si autoarea a trecut, printre cei ce-au luat cunostinta de ispravile ei literare, drept un semn de precocitate genuina, de talent, ceea ce, probabil chiar este adevarat, prea am auzit multa lume entuziasta de cursivitatea versurilor si de atentia acordata armoniei interioare, muzicalitatii – ceea ce într-un fel este esential pentru o poezie.
Aflu din caseta tehnica a cartii ca autoarea-eleva a fost asistata, în tot travaliul sau poetic de prof. Jalba Ecaterina, ceea ce o onoreaza si-i adresam si noi meritatele felicitari. De altfel, cum era de asteptat, cartea este dedicata familiei mele dragi si dascalilor care mi¬au calauzit pasii, multumindu-le pentru inima lor. Nu- i nimic surprinzator. E firesc ca la vârsta ei universul sa se limiteze la cele doua ostroave de referinta: scoala si familia. Odata cu înaintarea în vârsta universul se va largi, va capata alte dimensiuni, dar acum, la vârsta când înca îsi mai dadaceste papusile experienta de viata nu are nimic spectaculos. Poezia Adinei Tabacaru, remarca si profesoara care îi prefateaza placheta, se naste dintr- un suflet cu trasaturi limpezi ca lacrima, un joc inedit între expresia banala si întorsatura neasteptata, concentrându-se în jurul unei idei ce devine tema. E un punct de vedere si n-avem de gând sa polemizam cu autoarea rândurilor prefatatorii.
Insist însa asupra cartii. Am întâlnit în aceasta placheta toata gama inocentei de copil a autoarei. Simplitatea versurilor si a temelor abordate o conduc mai mult spre pastel, spre lumea exterioara plina de flori de gâze, de pasarele, dar nu lipseste nici semnificatia morala ce rezulta din aceasta explorare a cadrului natural. Anotimpul sau preferat este vara (Zi de vara, Vara) dar si primavara (Ziua de Florii, Primavara, Pastele) sau Iarna.
Mai dezvoltata este Legenda Lacramioarei, - una din putinele în care putem sesiza o tenta de constructie.
N-as vrea sa ma pronunt asupra acestei plachete cu exigenta obisnuita creatiei celor maturi, sugeram doar o adastare mai serioasa în lecturile acestui gen de poezie. Poezia pentru copii are exigente la fel de ferme si reclama lecturi la fel de zeloase ca si poezia matura. Stacheta acestui gen de poezie este deja destul de ridicata si concesiile se admit greu. Oricum, începutul este promitator si daca râvna nu se epuizeaza prea repede, dupa primele ispravi, putem spera si la realizari mai articulate. Oricum, lectura va trebui sa fie precumpanitoare în raport cu actul de creatie. Cu cât mai multe lecturi, cu atât mai multe sperante împlinite. Mult succes si bogata inspiratie.