NOI APARITII EDITORIALE

Un important studiu despre originile învatamântului tecucean

A aparut recent la Editura Grapho Press din Tecuci o noua lucrare de cercetare istorica semnata Valentina si Doru Parascan. Reamintim cititorilor ca cei doi istorici au cercetat anterior, printre altele, documente de arhiva privind înfiriparea primelor institutii sanitare în orasul nostru în secolul al XIX- lea. De data aceasta, este vorba despre studiul „Contributii privitoare la începuturile învatamântului tecucean”. Asa cum indica si titlul, lucrarea ofera celor interesati de trecutul urbei noastre informatii privind climatul economic si socio-cultural din perioada când au aparut primele institutii de învatamânt.
Studiul este structurat pe doua capitole: cap. I- „Organizarea învatamântului în Moldova”; cap. II¬„Inceputurile învatamântului tecucean. Secolul al XIX-lea” (învatamânt privat, public, de profil, tinutal). In primul capitol, se precizeaza ca despre o politica scolara în Moldova nu se poate vorbi decât începând cu adoptarea Regulamentului Organic, în 1832. Alte acte normative, redactate în principal de Gh. Asachi, au functionat pâna în 1864, când Alexandru I. Cuza a promulgat „Legea Instructiunii Publice”. Numeroase detalii se refera la: programe scolare, discipline de învatamânt, orar, documente scolare, metode si mijloace de predare.
Referindu-se la aparitia primelor forme de învatamânt în Tecuci, autorii considera ca, în momentul de fata, nu sunt sustinute de documente ipotezele unor cercetatori care afirma ca la Tecuci ar fi existat o scoala în limba greaca pe lânga Biserica Maica Precista, una de dieci si uricari sau ca, în vremea lui Vasile Lupu, ar fi existat aici „biserica si învatatori”. In mod cert, învatamântul tecucean a început în mediul privat, în case boieresti. Exista un sistem mai vechi (înaintea secolului al XVIII-lea) de transmitere a tainelor scrisului si cititului pe lânga biserici, dar, deocamdata, acest aspect nu poate fi confirmat de documente. Au existat însa scoli private, organizate de N. Popa, N. Popovici, diaconul Grigorie, Toma Popovici, începând cu 1839.
Regulamentul Organic, lege care proclama pentru prima data învatamântul de stat, stabilea necesitatea înfiintarii unor scoli începatoare în tinuturile Moldovei. La Tecuci, obiectivul nu s-a putut însa realiza decât în urma demersurilor facute de locuitori în cursul lunii ianuarie 1842. Astfel, se inaugureaza Scoala publica de baieti (azi Scoala nr. 4 ”Ion Petrovici”), în luna septembrie a anului 1842. Primul profesor a fost George Nicoleanu, care devine, în scurta vreme, o adevarata personalitate a urbei, fiind ales prin vot, „prezidentul Eforiei”. Era si un înfocat unionist.
A doua institutie „Scoala publica de fete” avea sa se înfiinteze abia în 1854. Au urmat: Scoala nr.2 de baieti în 1866 (azi – atelierele Grupului Scolar „Elena Caragiani ” ), Scoala nr. 3 de baieti , în 1868 (azi- Scoala nr.6 „St. O. Iosif”), Scoala nr.2 de fete, in 1868 (azi Scoala nr. 2 „Gheorghe Petrascu”), Scoala nr.4 de baieti, în 1881 (azi¬Scoala nr. 1 „Anghel Rugina”), Scoala nr.3 de fete, în 1893 si o scoala mixta înfiintata în 1897, în Cernicari.
Ca urmare a eforturilor depuse de doi parlamentari tecuceni, farmacistul Costache Racovita si magistratul Gh. Misail, pe 4 septembrie 1878 este înfiintat Gimnaziul real de baieti, devenit, în timp, liceu (azi- Colegiul National „Calistrat Hogas ”). Cladirea Gimnaziului (azi- Scoala nr.10 „D.A. Sturdza”) a fost finalizata în 1889. Erau asigurate toate necesitatile didactice: sali mari de clase, sali speciale de: desen, muzica, laboratoare de fizica si chimie, biblioteca, amfiteatru, sala de sport, locuinta pentru director, gradina interioara.
Primul director, Ion Mazere, absolvise Facultatea de Stiinte din Viena. Timp de 2 ani, a functionat aici ca profesor si scriitorul Calistrat Hogas.
Au mai existat, în aceasta perioada în Tecuci, o scoala de catiheti si o scoala profesionala de fete.
In ultima parte a lucrarii, sunt anexate documente: corespondenta învatatori-Epitropie, ordine, instructiuni privind reglementarea examenelor, a activitatilor extrascolare, colaborarea scoli-parinti, procese verbale, situatii statistice, liste cu cadre didactice si câteva fotografii ale primelor unitati scolare ale vremii.
Studiul celor doi autori se adreseaza atât cadrelor didactice, cât si publicului larg (parinti, elevi).
Dupa cum s-a afirmat anterior, se poate vorbi despre o preluare critica a informatiei, aducându-se, acolo unde trebuie, corectiile necesare.
Impresioneaza, în acelasi timp, acuratetea documentarii si claritatea expunerii.
Esentializat, acest studiu, ca si cel despre sanatate, vor deveni, speram, capitole ale adevaratei monografii pe care tecucenii o merita si o asteapta de multa vreme.
Valentina si Doru Parascan sunt doi cercetatori temeinici, care vor scormoni, cu siguranta, în continuare arhivele si vor decoda numeroase „mistere” ascunse prin documentele de altadata.