O CARTE ASTEPTATÃ

«Galatiul asa cum mi-l amintesc»

(Din nou despre istoria subiectiva a Galatiului)
- Volumul II -

Consecvent cu sine si cu proiectul la care lucreaza de multi ani, Sandel Dumitru revine, iata, cu al doilea volum din seria celor sase proiectate Galatiul asa cum mi-l amintesc (Editura Istros a Muzeului Brailei, 2013). Dac¬ar fi sa ne orientam dupa titlu, cartea se deconteaza din memoria fabuloasa a autorului, ceea ce este numai în parte adevarat, pentru ca memorialistica (gen feminin,infidela) sa este complinita cu acte, cu documente si cu un bogat material ilustrativ. Altfel spus, autorul reconstituie istoria moderna a Galatiului folosindu-se de memoria sa, dar consimte s-o împaneze cu marturii, cu dovezi, cu documente, ilustratii si cu tot ce este necesar pentru a-i conferi credibilitate si autenticitate.
A adunat atâta material ca va alimenta, ne încredinteaza, în circa sase volume masive. Au aparut abia doua, si felicitam Muzeul Brailei pentru receptivitatea aratata autorului, de a-i prelua si de a gasi o formula editoriala proiectului propus de Sandel Dumitru. Ar fi fost de datoria Galatiului sa preia acest proiect, dar, în ultima instanta nu mai conteaza de unde vine izbavirea. E bine ca aceasta imensa strânsura de documente sunt cuprinse între doua coperti si ca a ajuns, în sfârsit, pe masa de lectura a cititorilor.
Si mai subliniem un aspect. Daca în primul volum, autorul n-a operat cu nici o forma de structurare, în acest volum vad ca si-a revizuit opinia initiala si si-a grupat continutul în noua diviziuni distincte. Nu stiu cât a contat opinia noastra, dar am fost unul, probabil nu singurul, care i-am sugerat nevoia unei organizari a materialului.
Cele mai multe dintre aceste ilustratii cartografice se refera, cum era si firesc, la Galati~– asezarea si toposul circumscris, dar sunt si harti care privesc Europa sau satul sau de bastina, Fundeni, azi disparut. E un bun prilej, pentru autor, de a evoca luptele ce s-au dat în primul razboi mondial în aceasta zona fortificata (Lungoci-Namoloasa-Nanesti) si rolul ei în victoria armatei române. Din aceasta zona fortificata trebuia sa fie data una din cele doua lovituri prevazute de generalul Averescu pentru încercuirea armatei a 9-a germane. Astazi, îsi încheie autorul evocarea, satul meu, Fundeni, nu mai exista. Exista doar oamenii si istoriile lor (p.23). De unde putem deduce ca punctul final al acestor melancolice evocari este provizoriu si ca abia de aici încolo ar urma o desfasurare narativa, pe care, momentan, autorul si-o suprima. Spun momentan pentru ca editarea a ajuns abia la volumul al doilea din cele sase proiectate, iar autorul e cunoscut pentru apetenta lui în a furniza surprize.
Urmatoarea diviziune a cartii este consacrata imaginii orasului, asa cum este descris de scriitorii care i¬au tatonat caldarâmul. Una dintre marturii este semnata de Charles Dickens si descrie cosmarul unei nopti petrecuta, de el sau de unul din personajele sale, la cel mai bun hotel din oras, unde-a trebuit sa suporte
La Galati a trait Henry Bethel Strousberg si de aici a pornit scandalul care a tinut multa vreme prima pagina a ziarelor vremii. Autorul nu pierde prilejul si face incursiuni generoase prin itele încurcate ale afacerii, care concesionase constructia unor tronsoane de cale ferata, oferind cititorilor o explicatie veritabila asupra afacerii. În plus, autorul îsi împaneaza relatarile cu întâmplari picante, pline de parfumul acelei la belle epoque, când Orient Expresul taia Balcanii si Carpatii carausind miliardari în cupeuri luxoare. Se spune ca în timpul unui astfel de voiaj, un calator, desigur miliardar cum erau toti pasagerii acestui tren luxos, privind nepasator cum luxosul tren trece prin satele românesti a remarcat o fata mare care îsi facea nevoile lânga terasamentul liniei ferate (p.41). Fascinat de carnatia fetei a tras semnalul de alarma, a coborât din tren si a doua zi a cerut-o de sotie. Întâmplarea a determinat multe fete sa repete gestul norocoasei, dar nici un miliardar din tren n-a mai tras de semnalul de alarma. Minunea, ca toate minunile, a ramas unicat. De s-ar fi multiplicat în mai multe situatii, devenea o întâmplare de serie, îsi pierdea caracterul miraculos.
Mai mult, regulamentul impus calatorilor dupa acea întâmplare, îi obliga sa tina perdelele trase când trenul trecea prin satele românesti.
Bogat în ilustratii este capitolul consacrat activitatii portuare din Galati, cu multe ilustratii, dar si cu comentarii copioase despre ceea ce reprezinta fiecare ilustrata, cu date istorice si cu tot felul de informatii despre nave, despre docuri si docheri, despre clocotul activitatilor economice din port. Viata economica a Galatiului era, într-o forma sau alta, legata de activitatea portuara. În 1840 aparea chiar un ziar Mercur, care-si informa cititorii despre navele ancorate în port, despre destinatia lor si despre marfurile transportate.
Galatiul nu are o istorie a evolutiei. economice si, probabil, nici nu se va scrie prea curând, dar pâna la elaborarea ei capitolul Interese economice la Galati poate tine loc de istorie a dezvoltarii lui economice a orasului. Regasim în aceasta diviziune informatii despre bancile care aveau sucursale în oras, despre primele unitati industriale, cum ar fi despre moara de pe strada Ceres, în evocarea careia autorul foloseste chiar informatii de la urmasii fostilor proprietari. Alte marturii se refera la Fabrica de faina cu abur a lui E. Labrindini sau la începuturile negustoresti ale lui Zaharia Ion Soare.
Exista la Galati o viata economica destul de dinamica, daca avem în vedere ca în 1902 functionau 60 de fabrici cu profile diferite iar doua dintre ele – Santierul Naval si Fabrica de tabla Titan, devenita mai apoi Cristea Nicolae – ulterior, dezvoltate, retehnologizate si modernizate, vor conferi orasului o identitate inconfundabila
O frumoasa pagina este consacrata Sybillei Youell Chrissoveloni, doamna de onoare din anturajul Reginei Maria, care a devenit sotia cunoscutului bancher galatean, proprietarul faimosului palat de la Ghidigeni si al Bancii Chrissoveloni din Galati. Când domnisoara Sybille trecea pe strada Domneasca, reproduce autorul o evocare a timpului, trecatorii se opreau pentru a-i admira frumusetea fascinanta. Contemporanii o descriau ca pe o zâna din povesti, cu chipul luminos si zâmbitor, cu parul ca razele de soare si ochii caprui (p.95).
La Galati a întemeiat cunoscutul industrias Max Ausnit în anul 1910 o fabrica de cuie si sârma si tot la Galati a functionat fabrica Navodul, care producea frânghii, odgoane, plase pescaresti si mai existau multe fabrici de cherestea si de prelucrare a lemnului.
Dar capitolul cel mai dezvoltat al cartii (circa 90 de pagini) este cel subtitulat Oameni si case din
Galati în care autorul reconstituie tabloul marilor proprietari din fostuljudet Covurlui si portretul unor harnici administratori ai Galatiului. Prin fata ochilor defileaza chipuri vechi de proprietari si dregatori ai locului, personalitati uitate, care au jucat un anume rol important în evolutia orasului Cine mai stie de Hagi Vasile Frigator, un întreprinzator al locului, a carui fiica se va casatori cu Alfons Sligny, fratele cunoscutului constructor, de fiul acestuia, Dimitrie Frigator, marele donator, care facea comert cu coloniale si fierarie, si-a construit un azil de batrâni care în 1931 înca mai adapostea 28 de batrâni si 28 de batrâne neputincioase, de Ioan Iancu Manu, ispravnic al Galatiului în 1829 , de economistul Alexandru D. Moruzi, mare proprietar al mosiei din sesul pechean, însarcinat de caimacanul Nicolae Vogoride pentru toate lucrarile de îmbunatatire si înfrumusetare a Galatiului, de Lascar Catargiu, cunoscutul lider al partidului conservator si mare proprietar în Târgul Bujor
Dintre casele mai importante reproduse si descrise de autor amintim Casa Helder de pe Strada Domneasca, azi disparuta, Palatul episcopal, Casa generalului Cernat, Hotelul Metropol, Casa Lambrinidi, astazi sediul Regionalei C.F.R. Galati, Casa pictorului Verona, Spitalul Elisabeta Doamna, astazi Spitalul de psihiatrie
Tot în aceasta diviziune întâlnim informatii utile despre grupurile statuare si despre vechile lacasuri de cult din Galati dar si toate informatiile trebuincioase pentru ca oricare cititor sa-si faca o imagine completa despre cei ce le-au realizat, despre momentul oficial al sfintirii lor, despre rolul asumat în viata galatenilor si în evolutia generala a orasului. Efortul de documentatie al autorului este de-a dreptul sisific, dar fara zadarnicia eroului legendar.
Din diviziunea consacrata pietelor galatene aflam ca orasul avea 11 piete publice, ceea ce înseamna ca urbea chiar avea o viata publica trepidanta, în care locuitorii îsi vând, îsi cumpara, îsi dau întâlnire, se tocmesc si între doua cumparaturi, pun la cale treburile cetatii. Bineînteles ca si acest capitol este împanat cu un bogat fond ilustrativ, cu vederi vechi, cele mai multe necunoscute, carti postale si alte imagini, care reconstituie în mare parte forfota orasului de altadata. Caci piata nu reprezenta doar tarabele vânzatorilor ocazionali, ele erau aglomerate si cu pescarii, cu cafenele, cu magazine de încaltaminte, manufacturi si articole de lux, ceea ce o transforma într-un fel de loc geometric al urbei, cum în cetatile antice erau gradinile publice sau tarmurile marii.
Dominanta era Piata Regala, dar la fel de cautate erau si Piata Moruzzi, Piata Negri, Piata Sfintii Apostoli si celelalte.
Surprinzator este si capitolul consacrat strazilor si diplomatiei europene, dar întelegem repede ca asocierea nu este chiar hazardata, pentru ca în Galati au functionat consulatele unor tari importante, Franta, Turcia, Austria etc. si autorul chiar încearca sa reconstitue succesiunea celor ce s-au perindat la conducerea acestor institutii. Sigur, ca vorbind despre strazile Galatiului, principala artera a orasului a fost si a ramas si în momentul de fata Strada Domneasca. Multimea ilustratiilor cu portiuni din aceasta strada ar putea sa-i reconstituie înfatisarea în întregime, dar, vorba lui Hegel, s-o reconstituie cu drum cu tot, cu parfumul de altadata, cu patina de vechime, cu trasurile îndemnate de muscali, si cu cladirile ce-o strajuiau de-o parte si de alta. În cartea sa gasim imaginea unui oras clocotind de viata si înscris decisiv pe directia unei evolutii moderne.
Ca-n toate centrele importante din tara se constituise si la Galati o elita, dar aceasta se remarca nu atât prin preocupari de ordin spiritual, cât prin pozitiile economice detinute, prin averea cumulata. Latifundiari, proprietari de fabrici (de caramida, de lumânari), de dughene sau pravalii de tot felul, angrosisti, negustori si bancheri, precum familiile Lambrinidi, Chrissoveloni, Negruponte vitaminizau viata economica a orasului si aduceau venituri serioase bugetului local. Daca aceasta elita economica se-ntâmpla sa arate si putina filantropie, finantând actiuni de caritate sau de cultura atunci orasul îsi echilibra singur componentele unei evolutii armonioase si competitive
Ce se mai poate spune despre acest al doilea volum al întreprinderii lui Sandel Dumitru? Ca musteste de documente, multe necunoscute, comentate copios de autor, sau de o multime de ilustratii reproduse – fiecare cu explicatiile cuvenite? Ca Editura Muzeului de istorie din Braila s-a dovedit un receptor neasteptat, acceptând finantarea acestei valoroase lucrari - importanta pentru toposul galatean, dar si, într-o oarecare masura si pentru cel brailean de care-a fost legat simbiotic?
Nu stiu ce circulatie are cartea, dar cred ca multi galateni si-ar dori s-o aiba în biblioteca. Îl felicitam pe autor pentru isprava lui carturareasca si-l asteptam cu alte continuari, pâna la finalizarea deplina a proiectului.