SALONUL POETIC

Ioan V. Maftei-Buhaiesti

POVESTE (I)
La focul unei nopti de iarna
Îti povesteam despre tarâmuri calde
Pe care te minteam ca le vazusem,
Cunoscute din albume si carti...

Despre vajnice calatorii facute,
De pelerini sau peregrini viteji
Întorsi sau nu din jungle si savane,
Pe Orinoco, Amazon sau Nil...

De mersul lor pe elefanti, camile,
Sau, pur si simplu, în toiag, la pas
Sub soarele ce-si înfipsese coltii,
Ori sub musonul bântuind pe Gange...

POVESTE (II)
Îti povesteam si-un fel de letargie
Se aseza peste privirea ta
Ce strabîtea, în sine, peisaje
Pe care, parca, le vedeam si eu...

Si eu eram plecat pe nu stiu unde,
Prin nu stiu care spatiu, -n care timp...
Vânam bizoni, sau numai fluturi rari,
Sau adeceam totemice libatii...

O, amândoi am fost rapiti de-o viata
Frumoasa – dar, pe aripi de poveste;
O viata ce ne-ndeamna sa visam
Si visul sa ni-l luminam în gând...

Amalgamând-o cu alta, apoi mereu cu alta,
Mai centrifuga si nonconformista,
Originala si nonconformista,
Unica-n felul ei, si temerara, viata!

ILUSTRATIE
Rochia ta adumbrindu-ti
picioarele, sânii
si coapsele,
este smulsa din ochi,
sfâsiata de dorinte
si drapel al unui simbol
pastrat într-un ghem de carne,
de la Facerea Lumii –
prin tine...
pâna la noi, pâna când...
ramâne amitirea
nuntii care-a fost!

SAU
m-am pierdut în lumina ochiului tau
ca o pasare ibis,
sau ca planta abia crescuta
îndraznind sa faca umbra...
Ca zgomotul dintr-o gara
care s-a crezut
cântec,
sau poteca prin glod
simtindu-se
Via Apia...
Ciobul,
sub o raza din tine,
crezându-se cristal
sau,
banala scânteie
visându-se
fulger
deasupra
liniei ferate
catre satul meu!