IN MEMORIAM

Titanul filologilor ieseni,prof. univ. dr. Gavril Istrate, s-a retras la masa umbrelor

Numaratoarea inversa s-a oprit la ziua douazeci si trei pâna la sarbatorirea centenarului ilustrului filolog si lingvist Gavril Istrate, când apropiati si cunoscuti urmau sa se bucure de acest fericit eveniment. Însa, o veste socanta, naucitoare atât pentru cei din familie cât si pentru cei din mediul universitar si nu numai, a sosit pe 30 ianuarie 2014 când neobositul filolog s-a urcat la ceruri, în lumea celor drepti.
L-am cunoscut nu numai din carti sau presa scrisa, ci în primul rând din emisiunile televizate, fascinat de tematica abordata si în aceeasi masura de puternica personalitate, integrata total în atmosfera culturala a orasului de adoptie, Iasul istoric cu cele ale lui sapte coline.
Consemnez ca prima întâlnire cu eminentul carturar pe cea prilejuita de „Prelectiunile” organizate de scriitorul Vasile Diacon, un apropiat al universitarului iesean, în vara anului 2008, la care au subscris si conferentiat numeroase personalitati printre care istoricul Gheorghe Buzatu, medicul si poetul George Popa, acad. Constantin Gh. Marinescu etc. În cadrul unei asemenea remarcabile manifestari, magistrul a încântat numerosul auditoriu cu elemente definitorii din poezia ardeleneasca pe care o considera ca a contribuit substantial la dezvoltarea constiintei de neam, exemplificând cu numeroase versuri din creatia ilustrilor ardeleni Cosbuc, Goga, Blaga, dar si din Eminescu, pe care le recita din memorie cu foarte mare usurinta.
În cadrul tuturor evenimentelor culturale la care participa, renumitul carturar marturisea bucuria pe care o traia la întâlnirele cu elevii scolilor unde era invitat, un sentiment aparte nutrind pentru cei din liceele de dincolo de Prut.
Providenta a facut ca ulterior acestei manifestari, sa am de câteva ori fericita ocazie sa-l vizitez acasa, la masa de lucru, unde se „odihnea prin munca”, pentru ca la ultima vizita sa-i solicit un articol despre poetul national Mihai Eminescu spre a fi publicat în periodicul „Eroii Neamului ”.
Memorabila si permanent vie în memoria participantilor ramâne întâlnirea de la Muzeul Unirii din prima luna a anului 2012, prilejuita de lansarea operei complete a eruditului profesor Stefan Cuciureanu, editie îngrijita de acelasi neobosit si energic cercetator Vasile Diacon, când Gavril Istrate a electrizat audutoriul prin argumentatia asupra operei mentionate si a efortului deosebit depus de cel care a realizat voluminoasa lucrare, inclusiv ca aceasta opera împreuna cu al ei realizator vor intra cu siguranta, „pe usa din fata”, în istoria literaturii române.
Despre atmosfera si desfasurarea pe larg a acestui important eveniment din viata culturala ieseana am consemnat, la timpul respectiv, în articolul publicat cu titlul „Magistru si alumnus” .
La asemenea gen de activitati m-am apropiat si l- am cunoscut mai bine pe cel care nu omitea la nici o întrunire, indiferent de natura ei, sa nu aminteasca si despre locurile natale, nasaudene, si de Iasi, orasul de adoptie, pe care l-a considerat permanent generatorul de energii intelectuale.
Profesorul si Omul Gavril Istrate cu calitatile si realizarile sale remarcabile, considerat de unii un Apostol, de altii ca fiind Patriarh al filologiei românesti, a plecat dintre noi, justificând pe îndelete vorbele înteleptului: „Omul trece, Opera ramâne”, si cu regretul nostru ca Divinitatea s-a grabit si nu ia îngaduit sa-si adjudece si ziua de 23 februarie când si-ar fi sarbatorit centenarul, ne aplecam cu piosenie spre cinstirea memoriei sale si spre valorificarea mostenirii sale culturale.