Porto-Franco

Maria Mogosanu

Maria Mogosanu

Rubrica: Poeti dunareni  /  Nr. 137/2007

POETI DUNARENI

MARIA MOGOSANU

Tacerea lui

- Poetului Constantin Stirbu, in memoriam -

N-am auzit pe nimeni tacând atât de frumos
Îi ascultam în adânc radacinile
Cum vorbeau între ele
Apoi se asezau în poem
Sub numele lui
Era zeul tacut al poeziei.
Era atât de boem ca avea numai aripi
Ciocnea pahare, ciocnea pahare
Pâna iesea poezia cu rime amare
Dunarea era zeul lui tutelar
Se visa uneori marinar.
Avea câteva muze
Unele ursuze
Altele mai blânde
Ce-l faceau sa cânte.
Lautarii îl proslaveau
În romante cântate pe sleau
Apoi pleca trist
Spre casa lui pustie de artist.

Gara (1)
O gara-n Baragan cu geamuri sparte
Si usi hâite.
Aici nu poti visa sa cuceresti
Kilimangiaro.
Aici sa stai cuminte ca te vede
Pustietatea.

Gara (2)
O gara oarba-n Baragan
Plânge timpul pe linia ferata
Din cârciuma se-aude un tam-tam
Politica e-n toi si lumea-i beata
Îmi vine sa compun un trist catren
Lehamitea ma biruie prea tare
Caci urla vântu-n gara fara tren
Taind în doua sala de-asteptare.

Catren
Era un anotimp hain
La margine de burg uitat
Iar pasul meu suna strain
Ca o cadere în pacat.

Esti...
Esti frumos ca o papadie
Glasul tau face peretii sa plânga
Uite ce liniste lasi
îmi îngheata sufletul
În mâna mea stânga
Uite ce-ntuneric ma striga pe nume
Vipere îsi lasa veninul în iarba
Pe nuferii putrezi soarele-apune
Sângele meu a uitat sa mai fIarba.

Când stiu
Când stiu ca sunt nuferi si salcii uitate
Prin spatiu de liniste si libertate,
Sunt gâze multicolore si rare
Si zei înfruntând dimineti de racoare,
Când stiu ca se-aude pamântul dormind
Sau luptând încrâncenat de iubire In vidul dintre peretii mei ma framânt
Sa arunc ancora în mâlul subtire.

Locuim
Locuim în aceste cuvinte
Talmacite de vânt si de ploi
Razvratite si simple si sfinte
Aruncate-n adâncul din noi

Locuim în aceasta iarba
Orbita de-atâta tacere
Noi suntem cadere si umbra
Umbra ce cânta si vine.

Voteaza:
Total: 0 (0 voturi )

ALTE ARTICOLE DIN ACEST NUMAR